simt

// // 2 comments

simt


facerea lumii


intr-o ploaie


răsarită


în neîmpreunarea


dintre palmele tale


precum o rugă


născându-şi


in chinuri


iertarea


simt


viul fiinţei


sălăşuindu-ţi


în trup


mă simt fiindu-ţi


pântec


si sân


casă


si rug


Dumnezeu m-a aflat


amintindu-şi


că nu m-a uitat…

2 .:

Călin spunea...

Vorbeşti poetic despre o taină care-mi va rămâne aşa până când voi fi închis ochii. Câteodată, mi-ar plăcea să mai ştiu cum a fost atunci. Dar eram prea înţelept. Căci, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne si împuţinează înţelepciunea. Fiindcă avem pretenţia să gândim.

Anca spunea...

@cand gandul devine de necuprins lumea intr-o imbratisare...misterul rezolva problema , neputand totusi a se rupe de gand...