ah, iubire, pară coaptă
cum te muţi din poartă-n poartă
şi-ntomnezi la mine-n soartă?

cum se-ascunde blidu-n lut
şi liniştea în cuvânt
cum curg stelele-n pământ
din amarul mărilor
plâns din sinea norilor

ah ,iubire ,pară coaptă
cum te muţi din soartă-n soartă
şi-nvârţi dorurile grele
ca veşmintele pe iele?

cum se-aştern valuri pe apă
şi nu ştii de vin sau pleacă
cum  muşti dintr-o pară coaptă
ce hrăneşte lumea toată
om , iubire, fără poartă..