cu palma cea stânga si mută


zăvorul spre drum să-mi dezmierzi


încuie-mi si dorul de ducă


si poarta spre străine amiezi


îmi umple ulciorul cu dreapta


şi-mi toarna înserări aurind


pe lacătul buzei cuvântul


la taina din struguri poftind…


îţi varsa apoi din privire


preaplinul senin şi îndrăzneţ,


alunga arhangheli de piatră


şi îngeri ,si sfinti


cu lacrimi lumesti….









Donez


Parţial color


Blog


Unui orb


Asteptând cuvântul


Cu urechea pe calea ferată


Ofer cheie


Şi zăvor


Pentru cel mai orb


Doritor…



înscrieri aici


Naşterea


mi-a fost cel mai greu


lucru


deshumare …


Aerul mi-l strigam


viu si frumos


strigam


răstignirea cărnii


pe os…



Creşterea


nefiresc de simplă


precum un munte


ce are doar urcuş


o joacă a tălpii de-a pasul


între daltă şi piatra lui Brâncuşi…



Apoi necuprinderea palmelor


-mângâiere


neajungerea cuvântului-


poezie


prea-plinul neîmplinirii


-iubire




Rest



Moartea,


suptă de frică


îmi pare


din ce in ce mai mică


un punct la contrapunct


perfect ,


defunct,


click


aplic la


QED-ul dumnezeiesc…

simt


facerea lumii


intr-o ploaie


răsarită


în neîmpreunarea


dintre palmele tale


precum o rugă


născându-şi


in chinuri


iertarea


simt


viul fiinţei


sălăşuindu-ţi


în trup


mă simt fiindu-ţi


pântec


si sân


casă


si rug


Dumnezeu m-a aflat


amintindu-şi


că nu m-a uitat…


Pâinea unsă cu Nimic


Imi cade Tot


Pe aceeaşi parte



alergăm ,


alergăm spate în spate


cu picioare tăiate


de căi ferate îmbrăţişate


alergarea umple golul dintre noi


elastic gol, ne pocneşte in spată


în ceafă ,în dor


scăpat de sub control


alergare accelerată de alergare


fără mâini, fără picioare


fără de noi,


de noi alergăm


prin noi


împărţind doi la doi


fugim între viaţă si moarte


spre pretutindeni si nicăieri


spate în spate


aproape departe…

Şarpele

mi se agaţă de gleznă

pasul mi-l strânge

când calc

în vreo beznă

genunchiul mi-e moale

să-mi ţină femurul prelung

în picioare

aş putea zice-acum de bazin

dar desigur v-aş goli ochiul

de plin

aşa că zic de şold

mişcându-se precum jumătatea

în tot

în stânga şi-n dreapta de mine

mă-mparte egal

între rău şi-ntre bine

noroc cu sarpele

doar el mă reţine

credincios îmi muşcă

din gleznă

ca din măr

fără pic de ruşine...

FOTO by Bodnar


mi-e dor să dansam pe struguri preaplini


mi-e dor să strivim al sângelui ritm


să curgă din talpa zvâcnindă de drum


dulceaţa si praful si mustul nebun


să stoarcem din paşii purtându-ne –adânc


chiar viaţa ţipată din miezul de prunc


şi-apoi asfinţitul cernut sângeriu


în lutul carafei ne picure viu


când cerul se rupe –n fâşii violet


în ochiul de noapte ne prindem buchet


tu sorbi ca un zeu licoarea mierie


cu gust de femeie si frunză de vie…



MUSIC...


Îmi iubeam

armăsarul negru

lucind a lumină

şi mi-l ţineam în taină

Taina sporindu-i

răsuflarea divină

Dar în timp ce -l hrăneam

spunându-i poveşti

cu zei

grei

plimbaţi în caleşti

Armăsarul cel negru

prin gând tropoteşte

din taină-mi se smulge

spre marginea lumii

din gând

drum îşi creşte...

Se-ascunde în fugă

în vorbe şi-n rime

copita -i trudită

îl vinde

fiinţei straine...

pe foaia albă


de hârtie


un punct


a exagerat


să fie

Sunt la priveghi

Îmi plâng geamul ucis

De pasărea oarbă

Îmi plâng fereastra

Neputincioasă

Ca o orbită scobită de ochi

Ce-şi vinde înăuntrul

Lui Dumnezeu

Pe-un pumn de nisip...

Ce-şi izgoneşte plinul

În cerul

Cu păsări oarbe

Zburând

După cai verzi

Pe pereţi...


ai putea să mă cumperi cu un leu

pâine ,să-ţi ţin de foame

carne,

zid să-ţi faci ,de adăpost ,din trupul meu

să-ţi fiu vin sângelui, tropotind razne

şi ploaie frunţii născându-i minţii tale cazne...

ai putea să mă cumperi cu un leu

să te-ascunzi între mine şi eu

socotindu-mi murirea

în lacrimi de zeu...


ai număra restul

uimit

văzând că leul ţi-e întreg,

necheltuit...


Dacă tot ai cerşit...

mă trezesc înainte de-a adormi, în timp ce adorm, după ce dorm mă trezesc

beau cafea dinainte să mă trezesc, în timp ce mă trezesc şi după ce mă voi fi trezit

fumez dinainte să beau cafea , în timp ce beau cafea şi după ce beau cafea

mi-e dor dinainte să fumez, în timp ce fumez şi după ce-am fumat

căci te iubeam dinainte să -mi fie dor, în timp ce-mi era dor şi chiar după

făcusem dragoste înainte să te iubesc, în timp ce te iubeam şi după ce te voi fi iubit

te-am uitat dinainte să facem dragoste , în timp ce facem dragoste şi mai ales după

m-am pierdut dinainte să te uit, în timp ce te uitam, după ce te-am uitat

zeii mă căutau dinainte să mă fi pierdut, în timp ce mă pierdeam, şi după pierderea-mi

m-au găsit înainte de a mă căuta, în timp ce mă cautau, după ce m-au căutat

dar...

m-am trezit înainte de -a adormi , în timp ce adormisem, după adormire

beau cafea dinainte să mă fi trezit, în timp ce mă trezesc şi după...





Facerea femeii

începuse cu mult înainte de lumină

Zeul lucrase în umbră

frământând pofticios

la lucrarea-i divină

Cum ar fi putut ochiul lui să-i măsoare

viitorul păcat

dacă ziua n-ar fi avut noapte

şi somnul ei, pat?

Lutul fu uşor de-mblânzit

mângâia zeul, mângâia lut dospit

I-a dat privire

întorcandu-i lumea spre răsărit,

spre apus i-a dat gând

şi cuvânt de rodit

Şi-n bucuria facerii a prins a mângâia zăvorul

uitând că ea ştia ce-i aripa şi dorul...

de-atunci îi urcă munţii , îi umblă mările

femeii ce i-a tăcut "ESTE!"

născându-i în zori,

printre gene,

cărările...




Stăteam cu Vania pe terasa ce se asemăna cu Papa Caffé-ul doar prin prezenţa sa aristocrată , ce nu putea trece neobservată .Nici chiar de chelnerita ce plutea cu pas de enoriaşă printre mesele pustii.

Abia sosit din Copenhaga ,Vania n-a vrut nicicum să guste una –două sticle de votcă pe motiv că nu-i nici pe departe precum cocktail-ul letal servit cu gingăsie de Anca. In plus, dupa cele opt blonde daneze cumparate cu un cesuleţ mergea o brună neflirtată…Aşa că am comandat şi ne-am pus pe vorbă . Vania la telefon cu Oana iar eu gîfâind singură un haiku inspirat de timpul probabil live de pe plasma localului...


Susură ploaia


mări adânci cresc în ceruri


ai ochilor nori…


Discutia continuând in aceeasi manieră , n-am avut încotro şi-am mai produs un haiku, cred că bruna fu acidulată nu glumă…


turme blajine


poarta –n albastra campie


lână de aur… apus


Vania observă silabele in plus din ultimul vers ,drept pentru care nu-mi validă haiku-ul, in schimb realiza că soarele apune si-i vremea să incheie conversatia telefonică plina de Indicii anatomice …

L-am intrebat la plecare de m-am achitat onorabil de datoria pentru link-ul cu jumatatile.

Zise da in limba rusă , in traducere liberă mişcând usor capul de la stânga la dreapta si invers.

Imprevizibil ca întotdeauna , Vania îmi recomandă să mă las de haik-uri şi de bere că am depăşit măsura....cu vreo două silabe ori halbe...n-am înţeles prea bine că deja era în drum spre casă...



Sa-ti ghicesc, frumoaso…


Si-mi spuse de vreo cinci copii(prea mult)


Vreo trei barbati(prea putin)


Unul dat dracu’…(de ajuns)…cica jumatatea mea…



Treaba asta cu jumatatea ,ca toti o cauta si unii chiar o gasesc, suna ciudat rau de tot. Niciodata nu m-am simtit incompleta si mai grav, lipsindu-mi jumatatea ...


Ma simt intreaga-intreguta , oricine imi va fi intrat in viata neavand nicidecum rolul de jumatate, ci nuantandu-mi trupesul tot, dandu-i stralucirea ori umbra de care deseori am nevoie.


Unii vor gandi la cat de grea e singuratatea...Nicidecum! Singuratatea nu inseamna ne-tot...:) Ea este o alta poveste pe care trebuie sa stii sa o asculti narata cu talent de tine insuti, devenita roditoare precum un taram binecuvantat....


Va veti intreba ce-mi veni sa vorbesc despre jumatate...Va pot spune ca vina este a lui Cristian Lisandru ce m-a facut sa-mi privesc palma cu ochi curiosi...


N-am sa va intreb, deci, despre jumatatea voastra, ci despre.....tot:)




În vreme ce fruntea mi-aş fi înnoptat

În moalele palmei tale,

Tu-mi şopteai cu linia vieţii

Cântec de dezmierdat sânul ...


Timp în care pionii muriră pe cai

Iar regele făcea pe nebunul.


Liliputane gânduri cuminţi

alergau , dând buzna în icoane

Noi încercam să ne ghicim

Pe sub straie

De suntem îngeri sau oameni...


Jocul rămase undeva

între şah şi mat

piesele devenind grele şi gri ,

tu îmi guşti în fiece seară

norii

jullien- viorii...

sursa foto Johanna Knauer




Cum ai putea să mă seduci…cu orbitele tale uscate?


tu, zeu, ce-ţi zideşti dimineaţa


în nenăscutul zid de cetate?


Mai bine…


intră-mi în sânge , cuminte furtună


siluieşte-mi fiinţa nebună ,


urlă-mi cioburi de lună


sub tălpi...


mângâie-mi lupii ,


săruta-i pe colţi


din femeia frumoasă


fă-ţi casă de lut


fă-ţi Olimp , zeu urât!


Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez!


te-ai răni în aerul violet


dintre aripi


şi-ai sângera in apusuri adânci


pătându-mi pielea si oasele


de prunci...


Dar nu-mi spune să te imbrăţişez!


O voi fi făcut... cu mult înainte de mine...


Atunci...











Marea îmi măsoară ochiul
Precum o femeie înşelată
Cu privirea crescând din albastru în verde
Şi pupila zvâcnind în orbita-nspumată...
Scoici colerice îşi risipesc mirosul carnal
Meduze, poftind la talpa mea,
salivează banal ...
În ochi mi se strecoară un fir de nisip
Asemenea ţie prin gândul meu...
Mă zgârie un pic...
Cât poate zgâria o perlă scoica -pântec
Şi Penelopa al sirenei cântec...
După prima picătură de vin
Scotocesc îmbrăcată marea
Doar-doar găsesc sticla ce-ascunde
Licoarea -rubin
Norii se-nfig între timp
În senin
Şi plouă cu alge
cu meduze
cu soare
si vin...