pe-un fir de nimicatoată 

fă-mi din lemn de tei un somn
fă-mi un foişor din şoaptă
să-nviez şi să adorm
pe-un fir de nimicatoată
fă-mi un leagăn dintr-un gând
care şi-aşa umblă creanga
să ţi-l cumpăr , să ţi-l vând
pe-un fir de nimicatoată
fă-mi din lapte de cireş
roşu-amar cu frunze roată
şa şi tropot de cai verzi
pe-un fir de nimicatoată

nu mă doare nu mă doare
am în ochi un ciob de soare
murga pământului

iată un punct de vedere blând
mi-am zis de cu seară
privind cum murga pământului
clipea des de la mine din vis
în ochiul Lunii, rotund

ce paradis al nedormirii
creştea  sub copita ei!
ce tihnă îmi găseam
prin coama ei mirosind a o mie şi una de femei!

dar fără frâu e noaptea asta
dar fără şa e bezna virală
trece-mă de râul ăsta adânc
ce poate să doară!
paşte toată lumina din steaua polară!

 iată un punct de vedere blând
mi-am zis
privind murga-n gând
în timp ce roua dimineţii
se-nşeua  pe pământ
















Şi perle şi mărgele
 
Cad  ţopăind şi perle şi mărgele
Din cercuri deşirate pe-ndelete
Roase de vreme şi durere
Se-ascund  prin vechi cotloane
Printre stele
Ce acum gătesc alt cer
Sub  duşumele

Arunc cu perle şi mărgele-n Lună
Şi –asmut lumina să m-ajungă
Şi numai umbra mea nebună
Le-adună  deopotrivă-n mâna stângă
În cuiul palmei tandru le atarnă
Şi le înşiră –n cecuri de minciună

În jurul meu tăcute ziduri cresc
Şi-n linişte, alte minuni mă-ncercuiesc