O frunză între două jumătăţi de toamnă
Ce-mi  consola pudoarea clipei, smulsă,
Spre dimineaţă a căzut răpusă
Lăsându-mă octombriană

Cu gându'-ntors  precum vinul în must
Cu  sfinţii furişaţi de prin icoană
 În cana de cafea   doi nori am muls
Şi am plouat  octombriană  

Trecând prin toamnă fără-de –veşmânt
Mic-dejunez apusuri fără vamă
Şi în oglinda apelor de ploaie
Mă îmbăiez  octombriană


Din înserarea  cupelor  degust
Lumină  în culori  de curtezană
Sub  baldachinul visului sădesc
Seminţe  de octombriană


mai pun de-un ceai  de veşnicii ,
precum mă ştii,
octombriană




































<photo id="1" />

Volumul Apa de Ploaie

Ca să poţi înhăma la gând
Un vultur
Trebuie să fii cel puţin
Tot atât de vinovat
Ca el
Şi dacă da,
Atunci ce vină ai?

Ca să poţi înhăma la gând
Un înger
Trebuie doar să-l ceri
Fiindca el oricum zboară
în numele tău
Şi dacă da,
Atunci ce vină ai?

Ca să poţi purta un gând
neînhămat
nemaipurtat
nemaizburat
Trebuie doar să fii vinovat
Şi atunci, ce vină ai?