Am cunoscut  îngeri, oameni, câini,
Am uitat îngeri , oameni, câini
Adorm şi mă trezesc în aceeaşi clipă
Dezvelită de timp.
Am  desluşit  tehnica plânsului freatic
Şi râd ca o secătură de fântână
Cu ochiul  larg spre lumină
Cu gura mare cât tăcerile lumii.
Am fotografiat câteva fericiri, 
Am ingrijit de bine,
Am crescut o iubire mai mare decat mine
 Imi veghez  absenţa,fiind mereu acasă.
 Am inventat câteva culori,
Dar n-am găsit cuvântul potrivit pentru niciuna
Am inventat un cuvânt,
Dar n-am găsit tăcerea  potrivită unui poem
Ştiu doar că la capătul rostirii
Va creşte un fir de iarbă,
Un câine, un înger, un om 
Ştiu doar că la capăt
Stă să fie veşnicia












Există un singur fel de fericire
fără limite
nemiloasă
sălbatică
acea fericire ce nu ne iartă
ce nu ne paraseşte
ce nu ne uită

Există un singur fel de iubire
fără nume
fără capăt
fără-de-lege
acea iubire ce nu ne iartă
ce nu ne părăseşte
ce nu ne uită

Odaie veşnic neîncepută
Dumnezeu