Ieşirea pe uşă

aduce cu Sine 

înăuntrul înafară


ca o minciună bipolară

Ieşirea pe uşă

a ceea ce este şi a ceea ce nu e

rotund rotund

ca o Lună peste altă Lună peste altă 

Lună

ce nu şi-au găsit vreodată

Clar-de-Luna....


Nu poţi să înţelegi ce vezi
Nu poţi să înţelegi ce auzi
Nu poţi să înţelegi ce atingi
Nu poţi să înţelegi ce adulmeci
Nu poţi să înţelegi ce guşti
Neînţelegătorule Ce Eşti!

Între una şi alta
Stă veşnicia
De care viaţa şi moartea
Trag cu dinţii
Tăi



















O, tu, ce mă priveşti de trei ori ,


O dată copil


O dată tată


Şi încă o dată


Acum văd că Dumnezeu a făcut Iubirea!

Noi doar o iscăm! 

vine o vreme când lucrurile îşi schimbă forma atât de tare 

încât devin de nerecunoscut , 

poate doar să ne aduca aminte de noi cum n-am fost niciodată . 


vine o vreme să fim.
şi la urmă o să ne dezbrăcăm cu toţii într-un loc 
şi-o să ne lăsăm cămăşile pe pământ .
si-o sa crească iarbă deasupra unui cuib
de cuci














şi la urmă o să ne dezbrăcăm cu toţii într-un loc
şi-o să ne lăsăm cămăşile pe pământ .
si-o sa crească iarbă deasupra 
cuibului  de cuci
LikeLike ·  · 
Acele dureri din care-i fugită durerea
Acele dureri ce dor în lipsa noastră
Acele dureri neîmplinite 
Acele dureri nefiind
Acelea  tare dor
Ca  nisipurile cumplit de mişcătoare ale bucuriei 
În ochiul unui mort!

Acele dureri din care-i fugită durerea

Acele dureri ce dor în lipsa noastră

Acele dureri neîmplinite 

Acele dureri nefiind

Acelea tare dor
Ca nisipurile cumplit de mişcătoare ale bucuriei 
În ochiul unui mort!
LikeLike ·  · 
Cuvinte şi lucruri


----------------------------------------
Unul câte unul lucrurile se lipeau cuminţi de cuvântul potrivit

Şi se făcuse o linişte aşa de mare

În care totul ar fi încăput mai degrabă nefiind.

Rămaseră câteva ţigări, o icoană ciobită, câţiva stropi de ploaie 


Ce se lipeau cam aiurea de cuvinte


Schimonosindu-şi umbra de sine 


Şi dând tuturor sentimentul de nesiguranţă


Precum o traducere pe google translate.


Când nu găseşti cuvântul potrivit, nu-ţi mai rămâne 


Decât să traieşti în linişte absenţa lucrurilor


Şi să poţi oricând să-i zici in faţă 


Unei pietre, 


Lipită de-o pasare, 


La rându-i lipită , greşit, de pieptul meu, care şi el …:


“Cum aş putea să ştiu ce zi e azi, 


Dacă moartea nu mi-ar lăsa ziarul pe prag 


În fiecare dimineaţă?”

Tu ce faci când nu dormi 
-------------------------------------------------
“Tu ce faci când nu dormi,  temătoareo?”
A intreabat moartea cea de toate zilele…
Să nu-i zici  nimic despre sarea pământului, 
Despre sinteza Lunii 
Ori despre curentul alternativ al eternităţii
ŞI să-i trânteşti lumina in nas 
Mai ales că n-a mai rămas nicio oră neîncepută
Iar aerul care vibrează în odaie
Poate fi lesne confundat cu oricine 
Hahaha ce de molii au să fluture 
In costumul ei de scafandru…

“Tu ce faci când nu dormi, temătoareo?”
O sa mă întrebe moartea cea de toate zilele 
O să-i spun că e prea târziu pentru somn
Miroase a cafea dimineata asta
Şi-i bine tare.
Şi oricum nu  sunt eu  fiinţa ce vrea să aibă ziua
Tot ce noaptea visează

“Tu ce faci când nu dormi, temătoareo?”
A intreabat moartea cea de toate zilele…
Să nu-i zici nimic despre sarea pământului, 
Despre sinteza Lunii
Ori despre curentul alternativ al eternităţii
ŞI să-i trânteşti lumina in nas
Mai ales că n-a mai rămas nicio oră neîncepută
Iar aerul care vibrează în odaie
Poate fi lesne confundat cu oricine
Hahaha ce de molii au să fluture
In costumul ei de scafandru…
“Tu ce faci când nu dormi, temătoareo?”
O sa mă întrebe moartea cea de toate zilele
O să-i spun că e prea târziu pentru somn
Miroase a cafea dimineata asta
Şi-i bine tare.
Şi oricum nu sunt eu fiinţa ce vrea să aibă ziua
Tot ce noaptea visează

În toamna de  arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele de frunză ce-ascunde seve dulci
Şi-şi lasă roua rece să lunece în jarul
Din Luna pârguită
De doruri şi de fugi

La ceas nepriceput de-aducere aminte
Când ochiul întomnează privirea spre amurg
Când îngerii grăbiţi se fac că plouă încă
Îmi joacă încă-n piept
Un ochi nătâng de murg
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele cel verde al vorbei tutunii
Răstălmăcind tăcerea uscată şi fragilă
Din mările de frunze
Foşnind a cărţi pustii
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
Şi –am să-mi aduc aminte că-i toamnă la sfârşit
Şi-am să-mpletesc cuvinte de pus sus, la icoană,
Cu busuiocul nostru
Tomnatic înflorit