Plec
să-mi desfăşor evaziv
pielea
pe nisipul abraziv
să -mi umezesc glezna
rotula şi sfârcul
pe post de geamandură,
năucul...
să fac scufundări
printre peşti
şi meduze
să-mi povestesc marea
cu sarea-ntre buze
plec să-mi hrănesc talpa cu drum
şi marea s-o fumez până la scrum
plec fără ziua de ieri
doar cu azi într-o geantă
printre farduri, cuvinte si veri/...beri...



PS... :-*


mă privesc rareori în oglindă
şi în ochi alge de mare îmi cresc
se agaţă de cercan şi geană
şi talazuri umbrite -mi pornesc
zăvoare uitate de vreme
pe la porţi câte-o mână cerşesc
dar din palmele sterpe şi aspre
doar gratii de fier înfloresc
şi gemându-şi în şoaptă rugina
răstignesc dimineţi ce s-au dus
cu sânge pictează lumina
din ochiul amurgului, smuls...
doar o ploaie de vară lipseşte
de pasi singuri să spele pământul
răcorind "teiubescul” sălbatic
şi săpându-i în mine mormântul...

arhanghel răzgândit...în om

păşeai domol printre icoane

bune miresme înfăşurând

pe drum între păcat , iertări şi rame ...


de straie ce plecări îţi prevesteau

se-anină strâmb pribegele icoane

miroşi a om ce altare a pictat

pentru Marii prelinse de prin rame...


în timp ce aripile în cer se suie

iar pe pământ vestirea a murit

cu palma dreaptă risipeşti tămâie

cu stânga , Tainei, aur-asfintit...
Câine negru rău mi-e dorul
şi-mi latră liniştea din casă
şi-mi face gard din colţul său
pe talpă rânjetul ghimpat mi-l lasă

Dar am să-i dau un os de piatră
să-şi rupă ochiu-n el poftind
şi-un lanţ de fier neîmblânzit
să-i cânte marşul fără umbră
în miezul verii la amiază

Mi-e doru- albastru de durere
mi-e câinele verde la fiere
mi-e gardul munte, gândul hău
mi-e ochiul alb de nevedere
şi sufletul negru dulău...





casandra suferea de transparenţă


transpira des, din lipsă de prezență


deși părea o carie în trotuar


nimeni n-o ocolea,


treceau prin ea în drum spre bar


deseori i-au atins ficatul și splina


i-au mototolit umbra, siluindu-i lumina


casandra era grav transparentă


se vedea prin ea moartea


trăind în stare latentă…





casandra se intoarce;)

artistul


avea muze


cu sfârcuri şi buze


contau foarte putin


fiind muritoare


precum apusul


dintr-un pahar cu vin


din ele rămâneau


doar


urme zemoase de daltă


prin aşternuturi


de piatră…


ca să poată picta…


uneori


a inventat culori noi


amestecand cu limba


privirea de femeie


în noroi…


răstignind-o


pe pânza blajină


gemând


de-atâta lumina virgină….


artistul


avea muze,


ce-i sărutau focoase


mâinile lăuze…


armăsarul cel negru


îmi ocupă tot locul dintre coaste


tot aerul din plămâni


îmi e plămân


iar coastele îi sunt drum


nechează şi bate din picior


medicii numesc asta puls


bărbaţii numesc asta isterie


zeii cred că-i poezie


nu contează ce cred eu


poate nu cred


important e să-i dau armăsarului


să mă pască zilnic


precum un pericol


ştiu că sună al naibii de ridicol


cu urma asta de rimă


dar tocmai m-a-nghiontit


cu coama in splină …


Melcul

lingând cărnos iarba de sub talpă


Te face să crezi că poţi păşi pe apă


Iar tu calci pe melci

In timp ce ploaia îi asmute


Din ce in ce mai încet


Să-ti urce


Pe gleznă, pe genunchi, pe suflet…


Unii coboară sub talpa vie


Si ne mângâie morţii


Născatori de câmpie…


In rest, plouă, spălându-ne mormintele


Melcii sunt lipicioşi


Morţii curaţi şi frumoşi


Şi uzi până la os…




mi-e ochiul plin ochi de cafea


mi-e nara tutun fin sadea


prin spatele meu şuşotesc


două visuri ce mă fac


să roşesc…


trei stropi curg agale


pe-a cireşelor piele


plângându-le rujul


pe buzele mele...


în aer leşină miresme roz pal


iar norii imită un tropot de cal...


mi-e lene de vară


într-un hal făr' de hal...







Cuvintele ,înghiţite


de web-găuri negre,


s-au refugiat  ca –ntr-un azil

în ochiul femeii mute


La rândul ei, femeia,

 

scăpată dintre ea si ea,


s-a mulat perfect pe umbra mea…


Rezultatul fu previzibil


precum peniţa într-un scris lizibil


pentru un orb…


Rezultatul fu jumătate femeie


şi jumătate cuvânt dintr-un vers şchiop…