Facere

// // 10 comments

Facerea femeii

începuse cu mult înainte de lumină

Zeul lucrase în umbră

frământând pofticios

la lucrarea-i divină

Cum ar fi putut ochiul lui să-i măsoare

viitorul păcat

dacă ziua n-ar fi avut noapte

şi somnul ei, pat?

Lutul fu uşor de-mblânzit

mângâia zeul, mângâia lut dospit

I-a dat privire

întorcandu-i lumea spre răsărit,

spre apus i-a dat gând

şi cuvânt de rodit

Şi-n bucuria facerii a prins a mângâia zăvorul

uitând că ea ştia ce-i aripa şi dorul...

de-atunci îi urcă munţii , îi umblă mările

femeii ce i-a tăcut "ESTE!"

născându-i în zori,

printre gene,

cărările...




10 .:

flavius spunea...

Servus...
aşa frumoasă să fi fost, oare, facerea?
toate cele bune!

Vania spunea...

Pastişând pe Ţapinari:

Îmi doresc o femeie fără de lut!

(Dar asta nu-i posibil, pentru că-n prima strofă... - nu mai ştiu ce-am afirmat).

Anca Dionisie spunea...

@flavius- :)a mea ...da:)

Anca Dionisie spunea...

@Vania- Tapinarii -s ceva de..ascultat?:)

Vania spunea...

Da, credeam că-i ştie toată Ţara...

Anca Dionisie spunea...

@Vania- Nu prea...gugălesc sa vad ce si cum :)

Cristian Lisandru spunea...

" Cum ar fi putut ochiul lui să-i măsoare

viitorul păcat

dacă ziua n-ar fi avut noapte

şi somnul ei, pat?" - excelentă întrebare...

Călin spunea...

Anca, până la urmă Zeul a făcut o treabă bună, făcând femeia. Eu asa socot.

Anca Dionisie spunea...

@Cristian- intrebarile excelente de obicei n-au raspuns...in cazul de fata, mai bine!:)

Anca Dionisie spunea...

@Calin-Desigur...mai ales ca ea n-a strigat"Ia mana de pe coasta!" :))