Mi-e îngerul silenţios

Mi-e îngerul silenţios

Mi-e îngerul silenţios

Nu-l mai aud cum tace

Doar vântul care-mi suflă-n os

Cuvântul  i-l  întoarce

Prin cerul gros de întuneric

Mi-e îngerul înotator

El se scufundă-n mări lactee

Să-mi strângă stele în ulcior

Mi-e îngerul atât de alb

Ca un canin alb de blândeţe

Ce ar muşca, de l-aş ruga,

Din piatra seacă a tristeţii

Degeaba îl ademenesc,

Cu umeri goi şi mere coapte

Eu scad, cu cât pe el îl cresc

Mi-e îngerul , încă,de lapte