Am un prieten(1)

Bărbieru’

Am un prieten sus-pus

Stă

Unde şoimul toarce vântul pe-o aripă

Ca nimicul pe fus

Acolo ne-a dus ...

Când noi eram mai siguri că atingem cerul cu mâna

El  ne dădea peste talpă cu Luna

 Poartă altă măsură la privire, la picior, la piele, la os

Pentru el  sus-ul e prea jos

El are un munte  pe care îl cară pe talpă

O măicuţă ce din lacrima lui se adapă

O cană de lut cu mâinile-n şolduri

 în care izvorul ţâşneşte din norduri

are o sobă mică şi fierbinte

ca vorba de dojana a iubitei ,

sfânta lui necuminte

Am un prieten

Care ne-a lăsat în odaia lui

în patul lui

în inima lui

Am un prieten pe care azi l-am botezat Ioan, deşi aşa îl chema demult...