Poemul unui poem

Poemul e un copac

Cu rădacinile-n cer

Ţi-e prea foame rodul să-i ceri?!

Furi si plângi..

Poemul e o piatră

Ce sângeră-n munţi

Ţi-e prea grea spre cer s-o arunci?!

Fugi si plângi...

Poemul e o rană

Ce-si cauta trup şi nu vraci

Te prea doare cuvântul să-l taci?!

Râzi si plângi...

Sub îngeri sunt oameni

Sub oameni sunt zei

Tavanul tăcerii se lasă

Sub paşii lor grei...