Eu nu voi fi murit
Lipsesc pentru o clipă
Fiindu-i unui înger
Risipa din aripă
Eu nu voi fi plecat
Lipsesc o veşnicie
Fiind cuvântului
Tăcere vie
Eu nu voi fi ajuns
Doar umbra poarta vina
Că-n talpa-mi spartă
Ploaia
A mântuit lumina...
Eu n-am ajuns, fiindcă n-am plecat
Şi n-am plecat fiindcă n-am murit
Iar nemurind, mă caut neîncetat
Deşi ne-încetat m-am regăsit...
5 .:
EU te IN(di)fuzez, excepţionalo!:)
E cel mai emotionant poem pe care l-am citit sub semnatura ta virtuala...
Felicitari, Anca! Câta migala si cata frumusete!:)
CELLA - :)exceptional este cel ce-mi vede cuvantul de pe-aceeasi parte de lumina...pe care eu alerg
Iti multumesc, KARLA ...frumusetea este de fapt in privirea ta...
:)
gata ecşcepţionalo, minunato, fermecătoareo ;)
Trimiteți un comentariu