Fără-de-mine

// // 5 comments
Eu nu voi fi murit
Lipsesc pentru o clipă
Fiindu-i unui înger
Risipa  din aripă

Eu nu voi fi plecat
Lipsesc o veşnicie
Fiind cuvântului
Tăcere vie

Eu nu voi fi ajuns
Doar umbra poarta  vina
Că-n talpa-mi   spartă
Ploaia
A mântuit lumina...

Eu n-am ajuns, fiindcă n-am plecat
Şi n-am plecat fiindcă n-am murit
Iar   nemurind, mă caut neîncetat
Deşi ne-încetat  m-am  regăsit...

5 .:

CELLA spunea...

EU te IN(di)fuzez, excepţionalo!:)

Karla spunea...

E cel mai emotionant poem pe care l-am citit sub semnatura ta virtuala...

Felicitari, Anca! Câta migala si cata frumusete!:)

Anca spunea...

CELLA - :)exceptional este cel ce-mi vede cuvantul de pe-aceeasi parte de lumina...pe care eu alerg

Anca spunea...

Iti multumesc, KARLA ...frumusetea este de fapt in privirea ta...
:)

montecristo spunea...

gata ecşcepţionalo, minunato, fermecătoareo ;)