EA

// // 4 comments
 Ea mi-a aratat aerul  
 ce-i imbraca aproapele
 Ea a strigat cu limba de moarte
 sa-l sufoc in respirarea mea
 Ea era frumoasa si nerabdatoare
 Si  imi tivea  panzele  neincepute 
 Tesute cu dragoste intre coastele tatei
 Ea m-a daruit
 Mormantului  meu cu baldachin…

4 .:

Călin spunea...

41? E fain. ;)

anca spunea...

fain...hei, ce ploaie si ce vant..;)

Ion Scalen spunea...

O poezie periculos de frumoasă, domniţă Ana! Periculos deoarece îţi sugerează prea convingător că EA este nu numai frumoasă, dar şi plăcută! Asta în cazul în care ne referim la aceeaşi EA. Faptul că ne-am referi la EA diferite, nu-i scade din valoare, ba chiar i-o potenţează pentru că de aia e poezie, să aibă şi o notă de ambiguitate măcar...
PS. Mulţumesc pentru vizită şi pentru apreciere, sunteţi prima vizitatoare...

anca spunea...

Ea e Ea...si e periculos de mama mea:)