roşu-stropit

rochia mea

roşu-stropit,

fără tiv

ţine timpul

lipit şi captiv

pielea îmi geme de timp

horcăie înecată

pe voci tremurate

între

coapsă şi spată

cântă despre ne- şi iubire

strigă tăceri în ne- şi în ştire

îşi fâlfâie fluidă marginea

ne- şi sfârşită

seduce pudoarea secundei

sub straie pitită

rochia mea

roşu-stropit

e un zid

în care ne- şi suntem fiind

fără tiv...

PS