roşu-stropit

// // 3 comments
rochia mea
roşu-stropit,
fără tiv
ţine timpul
lipit şi captiv
pielea îmi geme de timp
horcăie înecată
pe voci tremurate
între
coapsă şi spată
cântă despre ne- şi iubire
strigă tăceri în ne- şi în ştire
îşi fâlfâie fluidă marginea
ne- şi sfârşită
seduce pudoarea secundei
sub straie pitită
rochia mea
roşu-stropit
e un zid
în care ne- şi suntem fiind
fără tiv...


3 .:

Valentin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Călin spunea...

Ce poezie bună! Ce melodie măiastră! Ce culoare plăcută. Ce fior!

PS Si câtă potrivire e cu ploaia de pe youtube.

Anca spunea...

Poezie rosie si fara tiv...de-un rosu strivit sub o ploaie
:)