mă privesc rareori în oglindă
şi în ochi alge de mare îmi cresc
se agaţă de cercan şi geană
şi talazuri umbrite -mi pornesc
zăvoare uitate de vreme
pe la porţi câte-o mână cerşesc
dar din palmele sterpe şi aspre
doar gratii de fier înfloresc
şi gemându-şi în şoaptă rugina
răstignesc dimineţi ce s-au dus
cu sânge pictează lumina
din ochiul amurgului, smuls...
doar o ploaie de vară lipseşte
de pasi singuri să spele pământul
răcorind "teiubescul” sălbatic
şi săpându-i în mine mormântul...
5 .:
"răstignesc dimineţi ce s-au dus
cu sânge pictează lumina
din ochiul amurgului, smuls..." - foarte frumoase aceste versuri...
Nădăjduim ca, invocată, ploaia care va veni să ne apere de arşiţă până prin Octombrie...
@Cristian Lisandru- amurgul sangeriu e de vina...:)imi atata cuvintele...
@Vania-Ploaie cuminte s-avem...
ploaie si mana sa spele pacatul 'teiubesc' sa n-ajungi in propriu-ti mormant ci raze calde sa te binecuvanteze
@Anca- eu sper sa nu gresesc adresa...;)si sa ajung chiar in propriul mormant, evident, cand va fi sa fie...:)
aici mormantul...eram chiar eu...mormantul unei iubiri ...:)
Multumesc de trecere si de binecuvantare:)!
Trimiteți un comentariu