de vară...

// // 5 comments

Vara uscată


precum o frunză  dulce si coaptă


trupeşa-mi umbră


cernută alene pe-alei 


o aşteaptă…

 


Vişine-amare


vorbe mierii vor să asculte


ca un copac eu ţi-as rodi


vrute-nevrute…

 



Între tăceri


aş plămadi vorbe aprinse


încuie uşa


poftele mele  se lasă prinse

 



Când violet


chipeşul cer  se dedă înserării


Eu voi fi vin


Tu vei fi zeu


sorbindu-mi zorii…

5 .:

Vania spunea...

Afară, din nefericire, e... de vară!

garcea spunea...

huh, bine ca ai revenit la clasice, nu ca le-as intelege, da´la PA-urile alea ma uitam ca vitelu´ dupa ce a fumat iarba, complet dada!

AncaMk spunea...

Vară, Vania...singurul timp in care iert culorile, si iubesc umbra...umbrele...poftind la toamne adanci pâna-n strafundul ochilor...:)

@garcea- ce bine-mi stă în grădina poeziei, cum ar zice POetii...:)

Călin spunea...

Frumoasa poezie, ca o zi de primăvară-vară!

@garcea: chiar nu-ti plac PA-urile? Mie, da.

AncaMk spunea...

@Calin- Frumoasa am simtit-o si eu...multumesc, Calin!