Toamna arhanghelilor

// // 1 comment

În toamna de  arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele de frunză ce-ascunde seve dulci
Şi-şi lasă roua rece să lunece în jarul
Din Luna pârguită
De doruri şi de fugi

La ceas nepriceput de-aducere aminte
Când ochiul întomnează privirea spre amurg
Când îngerii grăbiţi se fac că plouă încă
Îmi joacă încă-n piept
Un ochi nătâng de murg
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele cel verde al vorbei tutunii
Răstălmăcind tăcerea uscată şi fragilă
Din mările de frunze
Foşnind a cărţi pustii
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
Şi –am să-mi aduc aminte că-i toamnă la sfârşit
Şi-am să-mpletesc cuvinte de pus sus, la icoană,
Cu busuiocul nostru
Tomnatic înflorit

1 .:

Baiatul cu umbrela albastra spunea...

Ce bine ca te-ai intors !
Mi-a fost dor de tine !

" Doi copaci fara frunze pe drum
Dupa cum îi priveste inaltul ,
Doi copaci prin sarutul de scrum
Aplecandu-se unul spre altul ... "

Tatiana Stepa .
Copacii fara padure .