Octombriană

O frunză între două jumătăţi de toamnă

Ce-mi  consola pudoarea clipei, smulsă,

Spre dimineaţă a căzut răpusă

Lăsându-mă octombriană

Cu gându'-ntors  precum vinul în must

Cu  sfinţii furişaţi de prin icoană

 În cana de cafea   doi nori am muls

Şi am plouat  octombriană  

Trecând prin toamnă fără-de –veşmânt

Mic-dejunez apusuri fără vamă

Şi în oglinda apelor de ploaie

Mă îmbăiez  octombriană

Din înserarea  cupelor  degust

Lumină  în culori  de curtezană

Sub  baldachinul visului sădesc

Seminţe  de octombriană

mai pun de-un ceai  de veşnicii ,

precum mă ştii,

octombriană

<photo id="1" />