Ars Moriendi

// // 7 comments

m-am sinucis de ieri,


dar ,avand pe stoc niste secunde,


voi fi murit abia mâine


exersez arta Muririi de când mă ştiu


îmi leg de privire câte o piatră îndărătnică


ce refuză să se arunce în gol


poftind la minunile fiinţei de care atârnă…


din a noastra pendulare consubstanţială


lumea învăţând să se învârtă după lume,


iar eu si piatra să ne mirăm mai puţin


între noi...




în fundal Dumnezeu


făcea din mine


chip cioplit pietrei


semnând isteroid


în colţul de sus


al Omului


"Eu"…

7 .:

CELLA spunea...

ANCA!!!
Doamne, îţi MULŢUMESC!
eşti chiar TU
ştii ce BUCURIE mi-ai făcut?
să nu (mai)dispari aşa
te rog!

Călin spunea...

Văd că multi au reactionat ca mine ;)

Sper că versurile de acum sunt doar versuri si meditatia amară pe care o simt acolo e doar filosofie, nu vine din intâmplări neplăcute.

Ulm Spineanu spunea...

Ai o manieră foarte personală de a te “ sinucide “ … iar “ piatra “ este aproape simpatică în demersul ei năucitor de a fi “ consubstanţială “ .
Despre Dumnezeu , cunoscându-te , am ajuns la concluzia că ciopleşte ( acum ) foarte bine . Eva nu îmi plăcea ; şi nici Lilith …
Evident , sunt simple opinii .
P.S. Poate , îmi vei împărtăşi şi mie , cândva , din “ arta muririi “ … Nu ştiu cum se face că , în această chestiune , eu sunt schismatic . Sufletul meu pretinde că va trăi veşnic iar trupul , trupul nu , susţinând că are angajament pe perioadă determinată . … Ce zici : arta asta a ta , poate armoniza două contrarii atât de evidente ?

Anca spunea...

Evident ca sinuciderea nu poate decat a duhni a mine, in ditamai absenta -mi ...piatra nu poate decat a fi aproape..( "simpatica" e decorul), iar Dumnezeu ciopleste cu o perfecta nepricepere , atat cat tu, privind spre mine,sa nu vezi ce-i de vazut...
In rest mica ta schisma se cam pierde in marea fanta dintre cer si pamant...
well..cu impartasirea artei muririi ma ocup..is my first job...iar part time...nemuresc:))

Ulm Spineanu spunea...

Să recapitulez : “ ditamai absenţa “ ta , în contra “ micii mele schisme “ … Dumnezeu “ te ciopleşte “ iar eu , “ mă cam pierd într-o fantă “ . Mă re-calibrez . Îmi dau capul pe spate înspre a-ţi vedea marginile . Oricare . Nu reuşesc . Din boccea îmi scot sufletul , o ustensilă care mă zboară ( spun zboară , în loc de înalţă ) implorându-l să facă ceea ce se presupune că ştie . Îmi comunică într-un limbaj frust că nu poate , că are oftică şi că , deoarece vine dinlăuntru , ştie el , că sângele meu e ( numai ) roşu şi nicidecum albastru şi că dealtminteri de ce ar zbura în compania unor făpturi superioare … Statisit , îl vâr la loc în desagă , bruscându-l , puţin ca din ne-băgare de seamă . Sa tacă ! La urma urmei şi mâine-i o zi … şi poate , de acolo de sus , îmi vei oferi , aşa , ca într-o revelaţie , argumente cu care , să îmi conving sufletul că făpturile superioare , de aceea sunt superioare , pentru că sunt întotdeauna generoase … Ori , poate nu …



P.S. De “ duhnit “ , nu duhneşti . Oricât oi fi de ne-cioplit – este posibil ca Dumnezeu să nu mă fi avut în vedere în ce priveşte finisajele – ştiu a deosebi un parfum de miasme … Iar tu , categoric , nu duhneşti .

anca spunea...

Nu pot oferi argumente..doar tot pot oferi...Si cand tocmai ma dadeam dandu-ma..invoci generozitatea...

Oare de ce ma confunzi cu mine..cand sunt chiar eu?!...asta-i ultima replica a divinului dinaintea propriei degustari...:)

In rest.."sa nu vezi ceea ce e de vazut"..e de bine..:)

Ulm Spineanu spunea...

Nu sunt infailibil …
Sunt rac .
Ma sălăşluiesc colţi , coarne şi cleşti .
Şi când îmbrăţişez , uneori rănesc .
De aceea recomand dragilor mei , platoşe …


P.S … a se vedea dacă merită