Mirosul de iarna incepuse sa-mi gadile nasul,pe atunci carn,iar ochii-mi dansau ca boabele de cafea in prajitoarea din tabla facuta de tata .Dansau de nerabdare,scormonind cotloanele in cautarea "celor ascunse",cu miros de portocale,roscove si sosete noi de lana. Iar cautarile mele n-au fost in zadar...dimineta ,in luciul visiniu al ghetelor ,am vazut o fetita trista ce stia dinainte gustul portocalelor si roscovei...iar sosetele...sosetele erau prea mici pentru o asa inteleapta...
Ca un P.S....
Nasul meu nu mai e carn de mult,,,probabil ca de-aia mirosul portocalelor si al roscovei au ramas doar ...cuvinte. Cuvinte dulci,cuvinte catifelate,cuvinte daruri..cele mai de pret daruri,cuvintele...Si ca un facut, ochii mei, stiti voi,aia jucausi precum cafeaua prajita au privit buzele matca ...si-am aflat,CA UN DAR, ca "dincolo de cuvinte este OMUL"...
0 .:
Trimiteți un comentariu