Mă-mbrac în pasărea măiastră 
Prin visul ce în zori m-aruncă
Dar nu găsesc aşa fereastră 
Ca frumuseţea să-mi ajungă

Probez un lup , cu blana ninsă
Din ochii lui pot sa m-adap
Dar urletul de gheaţă mi-e prea mare
Şi–n dânsul toate sufletele mele încap

Mi-am învelit suflarea într-o ciută
Ce-adaposteşte lacrima neplânsă
Dar pielea ei îmi e prea strâmtă
Şi nu am loc, căci sunt prea-multă

Aşa că am ales acvila
In stol perfect de om şi zeu
Ce adună cerul cu pamântul
Sub straiele lui Dumnezeu

Eşti singur printre toţi cei singuri
Doar ochii tăi se mai suportă 
Doi ,intr-o singură privire
Doar sânii vreunei iubite sunt doi 
Într-o singura poftire
Şi alte câteva perechi de palme, picioare şi voci
Într-o întortocheată orgie a lumii
În care-s toţi pentru Unu’
Şi Unu’-i pentru toţi
Nebunii

Eşti singur printre toţi cei singuri
O singură inimă bate gongul
Pentru actul secund
În care eşti, fireste, singur,
singur şi fecund

Degeaba îti ridici netivitele gândului poale
Că singuratatea a mai vazut idei goale
Degeaba îţi ascunzi radiografia
Că zeilor le place rău pornografia
Şi de-aia e bine să ştii
Singur sa fii
Printre cei ce te vor ajuta
Să te naşti,să mori şi să învii

Eşti singur printre toţi cei singuri
Că de n-ar fi aşa,
Dumnezeu nici nu s-ar mai întampla

Eşti singur din cauza celor singuri
Eşti plictisit din cauza celor plictisiţi
Eşti viu din cauza celor vii
Şi în general eşti din cauza celor ce sunt
Punct

doi fluturi orbi am adus cu mine

o rochie înflorată ,câteva zile şi nopţi

în valiza mea încap lucruri puţine

dar tu stii că ziua de azi îmi pică la sorţi

ziua de ieri am lăsat-o pe masă

e atat de neagră şi dulce încât

ai crezut ca e un colţ de pâine uscată

şi-ai muşcat cu toţi dinţii de jos şi de sus

când fluturii orbi se vor pierde în mulţime,

când pâinea neagră va hrăni câini fără colţi

tu sa încui în valiză ziua de ieri şi de mâine

fiindcă stii că doar "azi" îmi pică la sorţi

*

Cine plânge oasele stelelor

Din câinii ce mor în fiecare iubit

Fără să ştie lumina pe de rost

Este un mare prost!

De aceea scriu acest poem

Ca să-mi iau gândul !

**

Aş face o pereche frumoasă cu o pasăre

Dar pasărea face deja o pereche frumoasă cu aripa

Iar aripa face o pereche si mai frumoasa cu aripa

 Pasărea este fără pereche

Iar eu, iar eu

***

Un peşte este , un câine este, o acvilă este

Hai să nu le mai spunem pe nume! 

Hai să muşcăm  din cer lumină

Hai să tăcem cu gura plină!

Podcast Powered By Podbean

Tot mai pleci si tot mai vii- recita Dana Andreea Nigrim

De-ntrebi,

Ninge mărunt

Ca un răspuns

De strigi,

Apune  cuvânt după cuvânt…

Tu nu eşti un înger ca toţi îngerii

Ţi se vede vocea şi ai o singură aripă

Ţi-aş răspunde,

Doar că în piept îmi creşte un copac

Ce ascunde o pasăre măiastră

foarte foarte speriată

Dacă  bate vântul, ploaia sau inima

Ea nu deschide uşa

Niciodată.

Să nu te miri că sunt aşa schimbată

Sunt a treia aripă

A îngerului meu,

toată!

Eveniment cultural de excepţie la Braşov – „Apa de ploaie “ Lansare de carte – Anca Oprescu şi album muzical – Walter Dionisie

Am cunoscut  îngeri, oameni, câini,

Am uitat îngeri , oameni, câini

Adorm şi mă trezesc în aceeaşi clipă

Dezvelită de timp.

Am  desluşit  tehnica plânsului freatic

Şi râd ca o secătură de fântână

Cu ochiul  larg spre lumină

Cu gura mare cât tăcerile lumii.

Am fotografiat câteva fericiri, 

Am ingrijit de bine,

Am crescut o iubire mai mare decat mine

 Imi veghez  absenţa,fiind mereu acasă.

 Am inventat câteva culori,

Dar n-am găsit cuvântul potrivit pentru niciuna

Am inventat un cuvânt,

Dar n-am găsit tăcerea  potrivită unui poem

Ştiu doar că la capătul rostirii

Va creşte un fir de iarbă,

Un câine, un înger, un om 

Ştiu doar că la capăt

Stă să fie veşnicia

Există un singur fel de fericire

fără limite

nemiloasă

sălbatică

acea fericire ce nu ne iartă

ce nu ne paraseşte

ce nu ne uită

Există un singur fel de iubire

fără nume

fără capăt

fără-de-lege

acea iubire ce nu ne iartă

ce nu ne părăseşte

ce nu ne uită

Odaie veşnic neîncepută

Dumnezeu

    Când m-am născut , a zis "da"

    Când lumea mă striga pe nume, a zis "da"

    Când  am cerut,  a zis "da"

    Când n-am mai vrut , a zis "da"

    Când am aprins prima ţigară a zis "da"

    Când am zis "da", a zis "da"

    Când l-am inventat pe "nu” , a zis "da"...

    Dumnezeu nu zice nu…

Fotografie

O frunză între două jumătăţi de toamnă

Ce-mi  consola pudoarea clipei, smulsă,

Spre dimineaţă a căzut răpusă

Lăsându-mă octombriană

Cu gându'-ntors  precum vinul în must

Cu  sfinţii furişaţi de prin icoană

 În cana de cafea   doi nori am muls

Şi am plouat  octombriană  

Trecând prin toamnă fără-de –veşmânt

Mic-dejunez apusuri fără vamă

Şi în oglinda apelor de ploaie

Mă îmbăiez  octombriană

Din înserarea  cupelor  degust

Lumină  în culori  de curtezană

Sub  baldachinul visului sădesc

Seminţe  de octombriană

mai pun de-un ceai  de veşnicii ,

precum mă ştii,

octombriană

<photo id="1" />