sursa foto Johanna Knauer
Cum ai putea să mă seduci…cu orbitele tale uscate?
tu, zeu, ce-ţi zideşti dimineaţa
în nenăscutul zid de cetate?
Mai bine…
intră-mi în sânge , cuminte furtună
siluieşte-mi fiinţa nebună ,
urlă-mi cioburi de lună
sub tălpi...
mângâie-mi lupii ,
săruta-i pe colţi
din femeia frumoasă
fă-ţi casă de lut
fă-ţi Olimp , zeu urât!
Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez!
te-ai răni în aerul violet
dintre aripi
şi-ai sângera in apusuri adânci
pătându-mi pielea si oasele
de prunci...
Dar nu-mi spune să te imbrăţişez!
O voi fi făcut... cu mult înainte de mine...
Atunci...
8 .:
Bine, gata, mă conforemez! Intru-n tencuială - zise Zeul.
conformez
Prea cuminte zeu...nicidecum seducator! Dar sa zicem...daca-i o tencuiala speciala...mda:)
"intră-mi în sânge , cuminte furtună
siluieşte-mi fiinţa nebună ,
urlă-mi cioburi de lună
sub tălpi..." - mi-a plăcut la nebunie această chemare...
Multumesc de trecere, Cristian!
Seara inspirata sa ai:)!
Poate e din pricina Platoului Muzelor, poate o fi altceva (cred ca e altceva ;) ), dar simt foarte bine această poezie. Vorba lui Vania, o simt sub tencuaială.
@Calin-scrii poezie dinainte sa pasesti pe Platoul Muzelor...deci e explicabila simtirea:)
daca zeul te-ar cladi
din nisip si apa marii
ai strange-n trup
lacrimile nenascutilor
si-atunci coltii timpului
si-ar infinge secundele
in ranile din palme
pe care le traseaza
din vina zilei de ieri?
:)
Trimiteți un comentariu