cu
zăvorul spre drum să-mi dezmierzi
încuie-mi si dorul de ducă
si poarta spre străine amiezi
îmi umple ulciorul cu dreapta
şi-mi toarna înserări aurind
pe lacătul buzei cuvântul
la taina din struguri poftind…
îţi varsa apoi din privire
preaplinul senin şi îndrăzneţ,
alunga arhangheli de piatră
şi îngeri ,si sfinti
cu lacrimi lumesti….
5 .:
Tandră îmbrăţişare, aş zice
căci lacrimile lumeşti
cheamă, să vină aice,
o gloată de feţe-ngereşti
o imbratisare de zile mari!
Multumesc, draga mea!
"încuie-mi si dorul de ducă
si poarta spre străine amiezi
îmi umple ulciorul cu dreapta
şi-mi toarna înserări aurind
pe lacătul buzei cuvântul
la taina din struguri poftind…" - Ce să spun? Frumos... Mi-a plăcut cuvântul de pe lacătul buzei...
Ma bucur de regasire.
Imbratisarea cuvintelor pe inima-s zidite si simt adierea lor parfumata.
servus...
îngeri şi sfinţi... atît de des alungaţi de aici :)...
toate cele bune!
Trimiteți un comentariu