Sunt Umbra doar de tine stiuta ,
crescuta sub aripa-ti amara si muta
Os descarnat din coasta straveche
mirosind dulce-a pamant si cucuta
Sunt dor si durere gemand nicaieri si oriunde
Clepsidra ce-si macina alene nisipuri curgande
Tacerea pietrei ce ecoul secundei eterne ascunde
Sunt stanca cu orbite uscate,uitate,urlande
Ce-ti spinteca timpul in ceasuri plapande…
Sunt aici, nicaieri si oriunde
...printre dor si secunde...
4 .:
Na, ce bine!
P.S. Dacă mi se permite să mă exprima aşa...
a scrie poezii e ceva care vine din suflet, care pe mine unul, considerat de multi scriitor ci nu jurnalist, ma face sa ma exteriorizez, uneori e modul in care pastrezi contact cu exteriorul
@delta...:)si altfel spus? cum ar fi...?
@bogdan barbieru- a scrie poezii,da, poate fi o punte intre lumea interioara si cea din afara...multumesc pentru vizita!:)
deosebita.perfecta:)
Trimiteți un comentariu