Oachesa si sprâncenata , purtând cosul de nuiele captusit cu chipul ziarisit al fetei de la pagina 5, Marita calca tantos prin Cismigiu , mintind pe toata lumea ca primavara i-a umplut cosul de ghiocei… Legati cu ata alba de papiota îsi leagana petalele cretate în ritmul soldurilor primitoare ale Maritei…
Îmi plimb plictiseala în Cismigiul chipes, prefacându-ma ca nu-i observ camasa roasa si usor umbrita la guler…Am de vazut multe altele…cum ar fi lipsa ploii…ca de zapada a ramas doar dorul…înghetat în câtiva turturi , care mai de care mai viril …
Si cum plictiseala se facea ca n-o vede pe Marita cu ai ei ghiocei…m-am scotocit în buzunar si mi-am cumparat o legatura de primavara…uite-asa…dulce minciuna printre minciuni…Mi-am afundat nasul adânc , ba mint…i-am cuprins cu buzele si i-am gustat cu patima primului sarut dintre ploaie si soare …Da…i-am muscat de petale, am gustat seva primaverii , fiindu-i amanta si calau…
Si nu m-am oprit decât când o picatura fierbinte a botezat înca o primavara din viata mea…mult prea devreme...
2 .:
Induiosatoare si plina de esenta trairii, povestioara ta. da, astazi poate primaverile vin mai devreme decat altadata si le plangem cu albe petale pentru ca intotdeauna primavara plange cu puritatea ramasa din fulgii de iarna...
mi-a placut mult si o s-o pastrez...cateodata, cand citesc ceva ce-mi intra in suflet pastrez si asa o sa fac si cu povestioara ta!
drag,
mirela
Multumesc, Mirela...:)
Trimiteți un comentariu