Băiatul cu perna albastră

Băiatul cu perna albastră

Pe seară, de afară, privea pe fereastră
Băiatul cu perna albastră
Hei, m-a salutat trecând prin gândul meu
Îngândurat
Pot să vin lângă tine ?
Ce mai întrebare, am zis cu un aer curat de nepăsare
Doar să calci uşor prin liniştea de abajur
Ce ţine de şase luminii de contur
Şi să păşeşti desculţ ca un fur
Că de nu, orbita îţi va fi tăiată împrejur
Dar să nu te aştepţi la vreo idee măiastră
Că o noapte albă e la fel de neagră ca o zi proastă

Vom reveni insistent
Asupra câtorva concepte cochete
Ce ne caută nod în vis
Cu degete subţiri şi desuete
Vom sfida ceva dialectici cu sânii mici şi ascuţiţi
Şi ceva fapte de lapte cu genunchii zdreliţi

Atâta tot
Am şoptit în timp ce priveam pe fereastră
Cum îngerul meu neadormit
Era leit
Băiatul cu perna albastră