Prin visul ce în zori m-aruncă
Dar nu găsesc aşa fereastră
Ca frumuseţea să-mi ajungă
Probez un lup , cu blana ninsă
Din ochii lui pot sa m-adap
Dar urletul de gheaţă mi-e prea mare
Şi–n dânsul toate sufletele mele încap
Mi-am învelit suflarea într-o ciută
Ce-adaposteşte lacrima neplânsă
Dar pielea ei îmi e prea strâmtă
Şi nu am loc, căci sunt prea-multă
Aşa că am ales acvila
In stol perfect de om şi zeu
Ce adună cerul cu pamântul
Sub straiele lui Dumnezeu
0 .:
Trimiteți un comentariu