O frunză între două jumătăţi de toamnă
Ce-mi consola pudoarea clipei, smulsă,
Spre dimineaţă a căzut răpusă
Lăsându-mă octombriană
Cu gându'-ntors precum vinul în must
Cu sfinţii furişaţi de prin icoană
În cana de cafea doi nori am muls
Şi am plouat octombriană
Trecând prin toamnă fără-de –veşmânt
Mic-dejunez apusuri fără vamă
Şi în oglinda apelor de ploaie
Mă îmbăiez octombriană
Din înserarea cupelor degust
Lumină în culori de curtezană
Sub baldachinul visului sădesc
Seminţe de octombriană
mai pun de-un ceai de veşnicii ,
precum mă ştii,
octombriană
<photo id="1" />
0 .:
Trimiteți un comentariu