Când lupi fierbinţi se răcoresc sub fruntea-mi
Şi peste zaţul toamnei îngeri calcă
Arunc în sobă încă-un dor de ducă
Strănut.
La focul tău se mai topeşte-o iarnă.
Şi ard .
Iar din cenuşa mea se mai înalţă-un munte.
Când prin bocancii sparţi îmi intră drumul
Şi aripile-n palton nu vor să-mi stea
Doar tu si iarna îmi mai daţi de urme
Rămân.
Prin cer oierul ploii îşi risipeşte turme
Şi chem
Albe făpturi să pască în palma mea.
Pe cercanul ferestrei se pârguiesc colinde,
Pe plita se-aureşte-un colţ de pâine
La geam roşesc de dorul toamnei două mere
Măsor.
În ochiul meu căpruiul se ascute
Şi tai.Egal să-mpart incă o iarnă între ele.
0 .:
Trimiteți un comentariu