Eu
îmi dor toate rănile
mi le ţin in viaţă ,pe viaţă călcând
ele mă vindecă -n schimb
îmi picură dulce otravă-n cuvânt
cu sămânţa deşertului
ploaia mi-o leaga de pântece
eu te cer,
te cer,
te tac
în ale durerii descântece
Tu
mă priveşti
ca pe o noapte jefuită de orbi
ca pe-un rug intrat din greşeală în ochi
tu mă priveşti
şi mă întrebi cum de nu mă doare
eu îmi dezbrac rana de mine ,
ţi-o aştern drum sub picioare.
şi te cer,
te cer,
te tac
pe ale mele hotare...
Eu îmi plătesc toate vămile
Tu îmi hrăneşti toate rănile
2 .:
Din umbra bratului tau ma desprind,
calculez un anumit unghi din viteza de rotatie a pamantului
Ma intreb cat de putin si cat de mult te cunosc
pentru a avea curaj sa-ti spun:
lasa ploaia sa cada la ora soaptelor din vise...
Sugestia desenului tau ma duce cu gandul la o stea, in al carei ecou
s.a nascut singura zi in care te-am mintit spunandu,ti tot adevarul...
:)
:-*
Remember...http://anknews.blogspot.com/2011/03/de-ce-iubim-barbatii-poem-sticlos.html
;))
Trimiteți un comentariu