în urma mea nu am lăsat vreun înger
deşi parfumul lui va fi rămas
pe-o ramă oarbă aninându-şi ochii
căzuţi din rugăciune în păcat
în urma mea nu am lăsat vreun demon
deşi amare ierburi îmi fumegă în trup
şi din a dulce sânului otravă
oştiri de demoni strigătul mi-au supt
în urma mea nu am lăsat vreun zâmbet
deşi o lacrimă l-a povestit
cum din durere eu ciopli-voi crucea
pe care zâmbetul mi-am răstignit
în urma mea , sub-pasul mi-am lasat,
întoarcerea în dulcea neplecare,
lumina să-mi destrame al ochiului nesaţ
şi să-l ivească iară în oarba-mi depărtare..
8 .:
de ce nu:)
de ce anonim?:)
În urma ta rămân si aceste versuri.
P.S. Multumesc frumos pentru popularizarea volumului.
tu te-ai ajuns din urmă-n umbră-ţi?
eu? talpă drumului
sper? să-mi fiu de faţă la găsire
cum mi-ai, şi-ţi mare mulţumesc, dorit
Magnific...
O schimbare de stil poetic, foarte reusita... te felicit!
Si formatul blogului e superb:)
Multumesc, Karla! cat despre stil e mai degraba o revenire ...de unde nici macar n-am plecat..:)
Eh, sunt eu un cititor recent...
Imi plac ritmul si rimele poemului, le percep ca fiind discrete, suple, limpezi....sunetul poetic e unul rafinat, deloc zornaitor... enfin, c'est beau.
PASTE FERICIT!!
Trimiteți un comentariu