artistul
avea muze
cu sfârcuri şi buze
contau foarte putin
fiind muritoare
precum apusul
dintr-un pahar cu vin
din ele rămâneau
doar
urme zemoase de daltă
prin aşternuturi
de piatră…
ca să poată picta…
uneori
a inventat culori noi
amestecand cu limba
privirea de femeie
în noroi…
răstignind-o
pe pânza blajină
gemând
de-atâta lumina virgină….
artistul
avea muze,
ce-i sărutau focoase
mâinile lăuze…
31 .:
Ankuta, mi-a venit in minte o poezie de-a mea cand am citit-o pe a ta...ma regasesc in versurile tale...:)
nu-mi place sa aduc complimente siropoase sau gratuite...atat doar...te citesc, cu placere, regasire, interes...
si versurile...:)
viesparul lumii,
trupuri cu aripi de-mprumut
veșnicie la minus infinit.
taie privitorul cu ochii
segmentele zborului,
destramă firul inocenței
lasă oamenii fără paradigma înălțării,
gândește Timpul, finite semi-înaripate
deschid pletele albe,
disecția ucide visuri,
împerecherea cu naiva părere
că suntem
dezgroapă fabulații despre înalt,
riduri pe frunte,
slabă vedere,
mâini tremurânde
doar…timp…nici o aripă…
soare in suflet si zambet pe chip sa ai,
mi. :)
Ce poezie frumoasă! O constructie inteligentă, muzicală, ritmată. Iar mâinile lăuze din final sunt o imagine teribilă!
:-*:-*:-*:-*:-*
@Mirela- :)Zi frumoasa si inspirata! Multumesc de trecere si versuri:)
@Calin- Adevarul e ca acele maini lauze m-au surprins si pe mine...desi sunt chiar samanta poeziei, abia la final le-am vazut clar...:)
@von stroeberg- :-* ...:-*
Vai, ce header minunat...
Trebuie să revin să și citesc :)
Acum plec fermecată de foto ...
@andibob- header-ul nu-i meritul meu...:) poate doar ca alegere.
Te astept cu laude;) pentru poezele:)si intre timp citesc despre concursul de pe blogul tau...:)
Închiriez Muze nemuritoare...
Din pacate ei, artistii, au multe muze iar muzele au nevoie de un artist pe care sa le idolatrizeze.
Acum am descoperit blogul care imi place foarte mult.
@Vania- te costa mult...nemuritoarele:))
@Anca Olga Vrinceanu-Eu as zice ...din fericire:)...multe muze insemnand creatii multe:)
Le aveai la tine, Anca. Se întâmplă adesea să „ne vină” ceva si, poate să nu ne dăm seama decât apoi. Dar era înăuntru (totul e înăuntru) si a venit la momentul potrivit. Poate că acest moment nu-l alegem noi, poate că ceea ce denumim inspiratie asta e, alegerea momentului de către ceva de dincolo de noi. Poate asa se creează legătura dintre înăuntru si dincolo de noi: prin noi. Iar noi putem fi Stradivarius sau zdranga-zdranga.
"contau foarte putin fiind muritoare precum apusul dintr-un pahar cu vin" - impresionant, mi-a plăcut foarte mult...
@Călin- da...interiorul plin de necunoscute a caror solutie nu poate fi decat inspiratia divina...
Cristian Lisandru- mă bucur la rându-mi de vizită şi de apreciere!
Muzele muritoare...dau nemurire artei...
Muzele ţi-au citit răspunsul şi acum vor procent!
Vania
?%din inspiratie...?
?%din transpiratie?
:))
Din câştig! Din transpiraţie, le-aş da şi 100%...
Vania
Iesi mai ieftin de le dai un deodorant...duduilor muze...castigul se imparte de obicei cu...omenirea:)
Mda, dar, deocamdată, omenirea (bipeditatea) îmi este datoare. Nicăieri nu mai găseşti aşa Muze!...
Omenirii ii revin datoriile si murirea...Muzelor, deodorantul...pana la urma cine se ocupa de castig? :))
De câştig? M-aş oferi eu...
Deci, da...:)))
No comment - artistul ramane artist! Am inteles inca odata ca, oricat m-as stradui, n-as putea "naste" niciodata "asternuturi de piatra" si nici muze "ce-i sărutau focoase
mâinile lăuze…" - trebuie sa te nasti cu talentul asta! Felicitari sincere!
noapteaiguanei- bine-ai venit! multumesc pentru apreciere :)!
albastru si roz
alb si moloz,
pe pleopele moi
plapande si goi,
vise-npletesti !
Cum reusesti ?
pass- din zaţ le urzesc...:)
Acum secretul de-l stiu
M-apuc muza s-o'nviu
Sa termin cu rima prosta
si sa ma duc p'acasa
;) multam ca-mi suporti iesirile de rimangiu.
Cu cele mai sincere plecaciuni in fata oamenilor cu talent.
Trimiteți un comentariu