tulburată mi-e setea
de păstrăvii
dintr-un alt viitor
mă întorc mereu la izvor
tulburată mi-e setea
de păstrăvii
dintr-un alt viitor
mă întorc mereu la izvor
Nu ştiu, erai tu sau un înger
Sau doar a iernii amintire?
Umbre indiscrete ne priveau din cer
Goi,albi şi umezi de uimire
Cu lemn uscat de secundeNeaua de ieri se aprinde
Şi se topesc pe-ndelete
Îngeri de ceară sub veşminte
Ascultă al iernii descântec
Albe zăpezi să rodeşti
Vom scrie-o poveste cu cântec
Tu, doamnă, doar iarna înfloreşti!
La capăt de iarnă când lupii
Te vor ascunde în zăpezi
Te- alint cu colţii şi ochii
Unde voi fi , unde eşti...
Tu unde, tu unde erai
Când eu nu ştiam despre tine
În vis busuioc înfloreai
Eu unde, tu unde erai
Când râd ,doar plânsul mă mai ţine
Trăiesc, dar moartea îmi curge-n vine
Deşi sunt de o seamă cu tine
Totuşi, ceva mă reţine
Din tot ce- i omenesc,
Nimic nu-mi vine
Să tulbur cerurile, nu mă pot abţine
Să le alint în rugi, nu ţine
Sunt mandră când lumea strigă “Ruşine!”
Deşi sunt de-o teapă cu tine,
Din tot ce-i omenesc,
Nimic nu-mi vine
Închid în ceruri vechile destine
Dau drumul timpului flămând
Şi tot ce-a mai rămas din mine
Jumate dau, jumate vând
Chiar dacă semăn mult cu mine
Din tot ce-i omenesc, nimic nu-mi vine
Odată scriam poezie
Altă dată decupam îngeri din hârtie
Tot aşteptându-te să vii
Din cele mai neîntâmplate copilarii
Desuuri albe, desuuri negre
Întind pe sfoară
Parcă-s fluturi ce zboară
Ori clipe neumblate de soartă
Albe şi negre laolaltă,
Albe şi negre
Cu fiinţa fac veşnic pereche
Eu sunt
Exact de unde tu începi să pleci
Să culegi case de melci
Şi câte ceva din altceva
Tocmai de dincolo de stea
Odata scriam poezie
Acum decupez ingeri din hartie
Poate poate ai să vii
Dinspre norduri pustii
În neîntâmplatele mele copilării
Când sângerează–n mintea mea lumina
Şi vremea-i văduvă de mâine
Când soarta-şi smulge amarnic rădăcina
Din vechiul suflet ,scurs prin vine
Mă intreb :
“Ce-am sa ma fac cu mine?”
Când ierburi amărui îmi tulbură popasul
Şi nu mai ştiu ce-i rău sau bine
Când mările uscate să le păşesc mă lasă
Şi-mi poartă în exil talazul
Mă-ntreb:
“Ce-am să mă fac cu mine?”
Când de pe zaruri mute, oarbă,
Adun în vis punct după punct
În grai,tacerii nu ştiu să-i răspund
Ştiu doar sa tălmăcesc noptile-n rime
Şi-întreb:
“Ce-am să mă fac cu mine?”
Prin visul ce în zori m-aruncă
Dar nu găsesc aşa fereastră
Ca frumuseţea să-mi ajungă
Probez un lup , cu blana ninsă
Din ochii lui pot sa m-adap
Dar urletul de gheaţă mi-e prea mare
Şi–n dânsul toate sufletele mele încap
Mi-am învelit suflarea într-o ciută
Ce-adaposteşte lacrima neplânsă
Dar pielea ei îmi e prea strâmtă
Şi nu am loc, căci sunt prea-multă
Aşa că am ales acvila
In stol perfect de om şi zeu
Ce adună cerul cu pamântul
Sub straiele lui Dumnezeu
Doar ochii tăi se mai suportă
Doi ,intr-o singură privire
Doar sânii vreunei iubite sunt doi
Într-o singura poftire
Şi alte câteva perechi de palme, picioare şi voci
Într-o întortocheată orgie a lumii
În care-s toţi pentru Unu’
Şi Unu’-i pentru toţi
Nebunii
Eşti singur printre toţi cei singuri
O singură inimă bate gongul
Pentru actul secund
În care eşti, fireste, singur,
singur şi fecund
Degeaba îti ridici netivitele gândului poale
Că singuratatea a mai vazut idei goale
Degeaba îţi ascunzi radiografia
Că zeilor le place rău pornografia
Şi de-aia e bine să ştii
Singur sa fii
Printre cei ce te vor ajuta
Să te naşti,să mori şi să învii
Eşti singur printre toţi cei singuri
Că de n-ar fi aşa,
Dumnezeu nici nu s-ar mai întampla
Eşti singur din cauza celor singuri
Eşti plictisit din cauza celor plictisiţi
Eşti viu din cauza celor vii
Şi în general eşti din cauza celor ce sunt
Punct
doi fluturi orbi am adus cu mine
o rochie înflorată ,câteva zile şi nopţi
în valiza mea încap lucruri puţine
dar tu stii că ziua de azi îmi pică la sorţi
ziua de ieri am lăsat-o pe masă
e atat de neagră şi dulce încât
ai crezut ca e un colţ de pâine uscată
şi-ai muşcat cu toţi dinţii de jos şi de sus
când fluturii orbi se vor pierde în mulţime,
când pâinea neagră va hrăni câini fără colţi
tu sa încui în valiză ziua de ieri şi de mâine
fiindcă stii că doar "azi" îmi pică la sorţi
*
Cine plânge oasele stelelor
Din câinii ce mor în fiecare iubit
Fără să ştie lumina pe de rost
Este un mare prost!
De aceea scriu acest poem
Ca să-mi iau gândul !
**
Aş face o pereche frumoasă cu o pasăre
Dar pasărea face deja o pereche frumoasă cu aripa
Iar aripa face o pereche si mai frumoasa cu aripa
Pasărea este fără pereche
Iar eu, iar eu
***
Un peşte este , un câine este, o acvilă este
Hai să nu le mai spunem pe nume!
Hai să muşcăm din cer lumină
Hai să tăcem cu gura plină!
De-ntrebi,
Ninge mărunt
Ca un răspuns
De strigi,
Apune cuvânt după cuvânt…
Tu nu eşti un înger ca toţi îngerii
Ţi se vede vocea şi ai o singură aripă
Ţi-aş răspunde,
Doar că în piept îmi creşte un copac
Ce ascunde o pasăre măiastră
foarte foarte speriată
Dacă bate vântul, ploaia sau inima
Ea nu deschide uşa
Niciodată.
Să nu te miri că sunt aşa schimbată
Sunt a treia aripă
A îngerului meu,
toată!
