*

Cine plânge oasele stelelor

Din câinii ce mor în fiecare iubit

Fără să ştie lumina pe de rost

Este un mare prost!

De aceea scriu acest poem

Ca să-mi iau gândul !

**

Aş face o pereche frumoasă cu o pasăre

Dar pasărea face deja o pereche frumoasă cu aripa

Iar aripa face o pereche si mai frumoasa cu aripa

 Pasărea este fără pereche

Iar eu, iar eu

***

Un peşte este , un câine este, o acvilă este

Hai să nu le mai spunem pe nume! 

Hai să muşcăm  din cer lumină

Hai să tăcem cu gura plină!

Podcast Powered By Podbean

Tot mai pleci si tot mai vii- recita Dana Andreea Nigrim

De-ntrebi,

Ninge mărunt

Ca un răspuns

De strigi,

Apune  cuvânt după cuvânt…

Tu nu eşti un înger ca toţi îngerii

Ţi se vede vocea şi ai o singură aripă

Ţi-aş răspunde,

Doar că în piept îmi creşte un copac

Ce ascunde o pasăre măiastră

foarte foarte speriată

Dacă  bate vântul, ploaia sau inima

Ea nu deschide uşa

Niciodată.

Să nu te miri că sunt aşa schimbată

Sunt a treia aripă

A îngerului meu,

toată!

Eveniment cultural de excepţie la Braşov – „Apa de ploaie “ Lansare de carte – Anca Oprescu şi album muzical – Walter Dionisie

Am cunoscut  îngeri, oameni, câini,

Am uitat îngeri , oameni, câini

Adorm şi mă trezesc în aceeaşi clipă

Dezvelită de timp.

Am  desluşit  tehnica plânsului freatic

Şi râd ca o secătură de fântână

Cu ochiul  larg spre lumină

Cu gura mare cât tăcerile lumii.

Am fotografiat câteva fericiri, 

Am ingrijit de bine,

Am crescut o iubire mai mare decat mine

 Imi veghez  absenţa,fiind mereu acasă.

 Am inventat câteva culori,

Dar n-am găsit cuvântul potrivit pentru niciuna

Am inventat un cuvânt,

Dar n-am găsit tăcerea  potrivită unui poem

Ştiu doar că la capătul rostirii

Va creşte un fir de iarbă,

Un câine, un înger, un om 

Ştiu doar că la capăt

Stă să fie veşnicia

Există un singur fel de fericire

fără limite

nemiloasă

sălbatică

acea fericire ce nu ne iartă

ce nu ne paraseşte

ce nu ne uită

Există un singur fel de iubire

fără nume

fără capăt

fără-de-lege

acea iubire ce nu ne iartă

ce nu ne părăseşte

ce nu ne uită

Odaie veşnic neîncepută

Dumnezeu

    Când m-am născut , a zis "da"

    Când lumea mă striga pe nume, a zis "da"

    Când  am cerut,  a zis "da"

    Când n-am mai vrut , a zis "da"

    Când am aprins prima ţigară a zis "da"

    Când am zis "da", a zis "da"

    Când l-am inventat pe "nu” , a zis "da"...

    Dumnezeu nu zice nu…

Fotografie

O frunză între două jumătăţi de toamnă

Ce-mi  consola pudoarea clipei, smulsă,

Spre dimineaţă a căzut răpusă

Lăsându-mă octombriană

Cu gându'-ntors  precum vinul în must

Cu  sfinţii furişaţi de prin icoană

 În cana de cafea   doi nori am muls

Şi am plouat  octombriană  

Trecând prin toamnă fără-de –veşmânt

Mic-dejunez apusuri fără vamă

Şi în oglinda apelor de ploaie

Mă îmbăiez  octombriană

Din înserarea  cupelor  degust

Lumină  în culori  de curtezană

Sub  baldachinul visului sădesc

Seminţe  de octombriană

mai pun de-un ceai  de veşnicii ,

precum mă ştii,

octombriană

<photo id="1" />

Volumul Apa de Ploaie

Ca să poţi înhăma la gând

Un vultur

Trebuie să fii cel puţin

Tot atât de vinovat

Ca el

Şi dacă da,

Atunci ce vină ai?

Ca să poţi înhăma la gând

Un înger

Trebuie doar să-l ceri

Fiindca el oricum zboară

în numele tău

Şi dacă da,

Atunci ce vină ai?

Ca să poţi purta un gând

neînhămat

nemaipurtat

nemaizburat

Trebuie doar să fii vinovat

Şi atunci, ce vină ai?

E vreme de săpat fântâni

Orbite adânci Tăcutului albastru

Prin nori nebuni

Cu ochi păgâni

Să mulgi al stelelor colastru

E vreme de săpat fântâni

Unde se varsă noaptea-n rouă

În lut de stea

Cai fara şa

Necheze–n pântec de Lună nouă

E vreme de săpat fântâni

În pasărea ce poartă Cerul

Sub talpa ta

Prin  huma grea

A cărnii,devorând misterul

E vreme de săpat fântâni

Precum în Cer şi pe Pământ

Dă Doamne ploi, dă Doamne lut

Da Doamne vreme de vazut

daca vulturoaica

o sa-ti ciuguleasca din orbita

noaptea,

capruiul

si inca vreo doua culori,

sa nu zici “nu”!

daca o sa-ti puna in orbitele

curate

doua oua de vulturoaica

si doi sori,

sa nu zici "nu"!

pentru ca in scurt timp

pana te pregatesti sa te nasti,

pana mori,

vulturoaica iti va zice

"ridica pleoapele!

ce vezi?

pui de vulturi

sau pui de sori?"

poti sa ii raspunzi orice

dar,

sa nu zici "nu"!

ca oricum n-ai nicio vina

ca in umbra vulturoaicei esti lumina

Dulceata de stele

Cand cercuri pierdute alearga din sferic

Sa-si caute raza

Prin iarba de-april,

Cand ochiul,

privirii ii cauta ziua

In sori de intuneric

Prin cerul febril,

Ma cheama acasa

Pregateste-mi vesmantul

Cel de iele dansat printre ceturi

Ma cheama acasa

Pregateste-mi tot cerul

Din stelele cele mai coapte

Fierbe-mi in palme dulceturi

Am sa vin tacuta ca o odaie

Am sa vin alba ca tacerea nescrisa

Cand cercuri pierdute

Se-ntoarna in sferic

Prin iarba de-april,

Dumnezeului

Fi-voi poarta deschisa…