Ma-mbratisezi precum o strana veche

Pastrand  esente de pacat lumesc

Si ma alungi precum altarul

Ce-alunga ochiul femeiesc...

 

M-ai sarutat sorbind  adanca-mi taina

Sfintind cu buzele, apoi, paganul vin

M-ai botezat  cand ai iubit marunta-mi carne

Si gandu-mi dulce miruit-ai cu pelin...

 

Nu mai incap nici sfintii in icoane?!

Pacate-s multe, pictorii putini

Dar ce nevoie –avem de oarbe rame

Cand vrem pe Dumnezeu in ochi sa il privim?

 

 

Verde-mi priveai rana 

din talpa neumblata

Verde-mi asterneai tarâna ,

verde priveai roata

Verde mi-ai scuturat secunda de îngeri

Verde pe buza-mi tacuta tu sângeri…

Verde strigam 

Când cu sfintii natângi ma certam

Cu verde pacat icoane neplânse

Am cumparat …

Verde-am tradat , 

Pamântul pe care-ai calcat

Si-am uitat…

Zapada mi-a -nghetat privirea

Si-n irisi infloresc zabrele reci

Sunt libera adulmecand durerea

Precum un orb simtindu-te cum treci...

Sa fie dor dulceata ce din buze-mi pica?

Sau poate doar al vinului cuvant?

Ma caut pipaind in intuneric,

Ma fugaresc si-n ochiul tau m-ascund...

<“Poezii de zi” e o idee care mi-a venit azi şi care se poate transforma într-o campanie pe bloguri. E simplu: cred că ne face bine să citim zilnic o poezie. Măcar una. Ca atare, invit orice blogger care e de aceeaşi părere să posteze în acest ritm.>, spune Mihnea Maruta, invitandu-ne la poezie intr-un respiro de suflet..

Fiindu-mi

Pas cu pas

Imi cern neuitarea

Pe-al oazei popas...

Dor cu dor

Amar potopind

Preadulcele nor...

Fir cu fir

Adancind repetabil 

Al secundelor sir

Cerc cu cerc

Cadrane adanci 

Sfaramand 

Vecia din stanci...

Vesnic fiindu-mi

Ce n-am putut fi

Nefiind,ci putand,

O limba de clopot

Prohodul iubirii

Batand...

Si s-au pornit ninsori in roi

Croindu-i ploii straie noi

Mirese umede si reci

Potop virgin de lilieci

Coboara –n cete  lacrimand

Si ravasind aerul mut

Gem viscolit in vant pacatuind

Si suiera spre-altar, pagan colind…

Zapezi natange ,soarele tradand

Sfarsiti patrunse de colt crud

Viril amant, noroiul nud…

...music...

 

 

De la 19 februarie ...la Brancusi...via POARTA SARUTULUI.....la poezie....

noi...

intre mine si tine

sunt eu si tu

eu cu mine,noi

tu cu tine,doi...

intre noi nu incape 

noi

e prea plin

de golul dintre mine si eu

dintre tine si tu

e prea plin de noi

iar noi 

nu-nseamna doi

noi nu-nseamna ...

noi nu...

noi....

 

    Coboara-ti buza vinovata

    Pe buza mea  asprita de pacat

    Nu-i un sarut,iubite,

    E naluca timpului neintamplat…

 

  Dezmiarda-mi umed

   Sorii din cai lactee  amarui

   Nu-i un sarut,iubite,

   E nevisatul vis hai hui…

 

 Asculta-mi pantecul-vioara

   Vibrand tacut prin stelelele galbui…

    Nu-i muzica,iubite,

 Ci urletul semintei nimanui…

    

     Apoi vei cotropi naluca

     Si nesatul de-atat nimic

     Cuvintele-ti vei plange, tutuniu:

     Nu-i dragoste,iubito,

     E doar ceasul

     Ce macina al pietrei cenusiu…

 

   

   

Plânge în mine moartea

De-atâta zâmbet, printre ploi ucisa

Si   între buzele-mi indorurate

Reci fâlfâiri de scrum  strabat

Oglinda ochiului,nescrisa…

Plânge în mine moartea

De-atâta dor ce-mi arde carnea

Si între buzele-i întredeschise

Suflarea –i vaiet  incrustat

Pe gândul sângerând de oarbe vise

Plânge în mine moartea

Cu lacrimi, dulci otravuri colorate,

Si între buzele-i însiropate

Secundele firave se strecoara

Spre orologiul mut  zvâcnind a seara…         

Zadarnic nor... ne-adapa

Cu stele cazatoare...

Plânge în mine moartea

Caci viata … dulce doare…

palmele tale...

 pasi framântând mângâieri

 ochi ce-mi alunga ziua de ieri

 buze gustând al lutului puls

 pâinea si vinul din al orelor fus

 dulce si-amar umpland al iubirii pahar

 nari ce-mi adulmeca-al sângelui drum

 aripi ce-mprastie al dorului scrum

 pântec în care-mi închin

 samânta luminii nascânde

 de dulce destin...

Sunt Umbra doar de tine stiuta ,

crescuta sub aripa-ti amara si muta 

Os descarnat din coasta straveche

mirosind dulce-a pamant si cucuta

Sunt dor si durere gemand nicaieri si oriunde 

Clepsidra ce-si macina alene nisipuri curgande

Tacerea pietrei ce ecoul secundei eterne ascunde

Sunt stanca cu orbite uscate,uitate,urlande

Ce-ti spinteca timpul in ceasuri plapande…

Sunt aici, nicaieri si oriunde

                                                 

                                                          ...printre dor si secunde...

Zidesc secunde albe fir cu fir,

Culese  înainte de-a-nflori

Si le agat tacut de –al gândului zefir

Cuvânt cu chipul tau spre a cladi… 

Cu aspra-mi palma mângâieri astern

Pe ochiu-ti mut si glasul sfârtecat

Din trupul –carne pofte mi se cern

Si-ascund în pântec ierburi care ard…

Te-nalti sticlos si clar în jurul meu

Ma strângi între tacerile –ti urlande

Astept sa-mi smulgi si ultimul pacat

Esti zid adânc cladit la mine-n sânge…

...si...

 Oachesa si sprâncenata , purtând cosul de nuiele captusit cu chipul ziarisit al fetei de la pagina 5,  Marita calca tantos prin Cismigiu , mintind pe toata lumea ca primavara i-a umplut cosul de ghiocei… Legati cu ata alba de papiota  îsi leagana petalele cretate  în ritmul soldurilor  primitoare ale Maritei…

     Îmi plimb plictiseala în Cismigiul chipes, prefacându-ma ca nu-i observ camasa roasa si usor umbrita la guler…Am de vazut multe altele…cum ar fi lipsa ploii…ca de zapada a ramas doar dorul…înghetat în câtiva turturi , care mai de care mai viril …

    Si cum plictiseala se facea ca n-o vede pe Marita cu ai ei ghiocei…m-am scotocit în buzunar si mi-am cumparat o legatura de primavara…uite-asa…dulce minciuna printre minciuni…Mi-am afundat nasul adânc , ba mint…i-am cuprins cu buzele si i-am gustat  cu patima primului sarut  dintre ploaie si soare …Da…i-am  muscat de petale, am gustat seva primaverii , fiindu-i amanta  si calau…

     Si nu m-am oprit decât când o picatura fierbinte  a  botezat înca o primavara din viata mea…mult prea devreme...

PS...fara petale  

Ce iubesti tu?

Drumul ninsorii spre pasii mei

necuminti

sarutând urme de sfinti…

Ce iubesc eu?

Rostirea zborului din cerul tau

Aripi

urlad înaltimea muntelui greu…

Cine sunt eu?

Ploaia fecunda, 

Naluca lunii

Din urletul lupilor

Nascând

Nerostire plapânda…

Cine esti tu?

Pelin–intomnat ,

Dulcele vinului ,

Samânta destinului,

Înger poftind la pacat… 

Cum îmi esti tu?

Piatra taioasa si aspra

Cioplindu-mi blând 

icoane pe talpa…

Cum îti sunt eu?

Rana pulsanda adânc sarutata

Pe sufletul-sange 

Ce murirea-si adasta…

Мой ласковый и нежный зверь

Adâncul munte pasii mi-i înalta

Si-i dulce rug tamaie-mprastiind

Sunt oarba ,Doamne, pasii mi-i învata

Sa nu strivesc sub cearcane priviri…

Si umple-mi cu taceri pocalul 

Dezleaga-le cu aspru glas de vin

În limba cea uitata si de taina

Doar nerostirile mi se cuvin…

Durând durere dorul nu mai doare

Da-mi Doamne umbra aripii de-argint

Sa-mi scriu povestea muritoare 

Cu rosul pulsului zvâcnind…

Iei doi ochi  ,

 îi amesteci în nisipul curgator 

si-i transformi în privire

Iei doua buze,

 le fereci cu degetul aratator înmuiat în ploaie…

si-ti vor fi izvor de povesti 

Iei doua mâini  ,

le saruti linia vietii  si le impreuni intru ruga…

Iei o iubire  ,

 îi pui aripi de înger si-o lasi sa ninga la ferestre înalte

cenusa ce naste stejari…

Caut strada ingusta batuta-n piatra grrrrri-sticlos , cu panta lina si biserica pe dreapta, cu pictor barbos ,musai cu pipa...si palarie...sa-mi prinda dintr-o privire zambetul pe panza lui, si de e destul de nebun...chiar veselia sfarcului stang...
Cu cafenea pe colt unde un poet nebun sa-mi citeasca in zat poezii de amor ,preludiul vinului din mansarda plina cu carti si nuduri tolanite, adumbrind peretii tutunii .
Neaparat in Paris...n'est ce pas?