Câteodată e joi

Dar  mereu este azi

Între ieri şi mâine

Ai grijă cum  calci

Câteodată eşti tu

Deseori  altul eşti

Între  tine şi ei

Lumea scrie poveşti

Câteodată bei apă

Dar adesea  bei vin

Între două pahare

Dai de golul preaplin

Câteodată te cauţi

Rareori te găseşti

Între talpă şi drum

simţi că singur nu eşti

Câteodată –i prea rar

Câteodată -i  prea des

Căteodată privind,

 Rareori ai să vezi

Cu 21 de grame de nisip

 Pot hrăni o veşnicie,

 21 de grame cântăreşte

 Poemul meu pe hârtie

 Din cer , 21 de grame de-aripă

 Port în tălpile sparte

21 de grame de  tăcere

Curg între mînă si clape

Cu 21 de grame de piatră

Pot ridica la  cer ,munţi

21 de grame de lumină

Adapă toţi ochii desculţi

Din tot ce am , nimic nu-mi aparţine

Am totul în 21 de grame

de mine 

...

tremur de frumuseţe

ca un soare în umbra mea  goală

Scos din context

Orice picătură de ploaie scoasă din context

poate deveni  

o lacrimă

Orice lacrimă scoasă din context

poate deveni

un zâmbet

Orice zâmbet scos din context

poate deveni

o mască

Orice mască scoasă din context

poate deveni

un chip

Orice chip scos din context

 poate deveni

o oglindă

Orice oglindă scoasă din context

poate deveni

un om

Iar un om ,scos din context

poate fi

o picatura de ploaie...

 un context scos din context.

:)

Orice lucru neîncăput în cuvânt

E un lucru câştigat

Deunăzi am uitat cum să –i zic unei pietre

Ea a rămas lângă mine

Fiind

şi după ce-am trecut,

ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput…

Am o mulţime de arbori , de păsări, de zei

Fără de nume, toţi ai mei

Drept care rogu-te pe tine, oricine,

Taci în pietrele drumului

în arbori, în păsări şi-n zeii mei

Taci în copilul născut deodată cu mine

Fără straie,

Fără nume,

Făr’ de rău ori de bine

Orice lucru neîncăput în cuvânt

E un lucru câştigat

Deunăzi …te-am uitat…

m-am intins alb,

vertical ,

pe perete

noaptea mi-a tras-o pe la spate

ah, de fericire plânge in mine moartea

i-au rămas picioarele afară din vis

şi-mi alergă prin temelie

viul neprins,

curgând insalubru , pe zid,

ca un film indian pe retină,

carnea mea- iederă întinsă la înverzit

pe dinafara ferestrei regurgitând lumină…

orgasmul a survenit din cauze naturale

peretele fiind in curs de reabilitare

deşi nu încă în stadiul de proiect,

eu, neîntâmplare cu potential de efect..

Poemul e un copac

Cu rădacinile-n cer

Ţi-e prea foame rodul să-i ceri?!

Furi si plângi..

Poemul e o piatră

Ce sângeră-n munţi

Ţi-e prea grea spre cer s-o arunci?!

Fugi si plângi...

Poemul e o rană

Ce-si cauta trup şi nu vraci

Te prea doare cuvântul să-l taci?!

Râzi si plângi...

Sub îngeri sunt oameni

Sub oameni sunt zei

Tavanul tăcerii se lasă

Sub paşii lor grei...

Bagă-mi degetul ăla în ureche

Să-mi traducă liniştea din greaca veche

Bagă-mi-l adânc în ochi

Să-mi scobească orbita

De deochi

Bagă-mi degetul ăla in gura

De Rai

Să-mi dezlege tăcerea de grai

Bagă-mi-l în inimă, răsucit

Să –mi taie calea sângelui

rătăcit

Bagă-mi degetul pe rând

In locul coastei ce-ţi sunt,

în buricul pământului

în mormânt

între coapse ,

să-mi dospească năpaste

Bagă-mi degetul în vis

când îmi arăţi noaptea

cu degetu’-ntins

ce bine e!

Eu

îmi dor toate rănile

mi le ţin in viaţă ,pe viaţă călcând

ele mă vindecă -n schimb

îmi picură dulce otravă-n cuvânt

cu sămânţa deşertului

ploaia mi-o leaga de pântece

eu te cer,

 te cer,

te tac

în ale durerii descântece

Tu

mă priveşti

ca pe o noapte jefuită de orbi

ca pe-un rug intrat din greşeală în ochi

tu mă priveşti

şi mă întrebi cum de nu mă doare

eu îmi dezbrac rana de mine ,

 ţi-o aştern drum sub  picioare.

şi te cer,

te cer,

te tac

pe ale mele  hotare...

Eu îmi plătesc toate vămile

Tu îmi hrăneşti toate rănile

http://www.youtube.com/watch?v=S9KuGyaHJsU&feature=feedf

*cantodiscanto*

tarantino,brindisino e/o leccese

“Tu rinnina che vai 
Lu maru maru. 
Ferma quanno te dico… 
Ferma quanno te dico… 
Dui paroli…
Oi riturnella ”

benedetta … grazia della musica
meridionale o “nordafricana”
sanguinante, 
muore senza... passione.

“Siente cca' bello mio lloco 'nnante 
',c'e' na casa 'na nenna 'nc'e' stà 
tu la vide ca nun è distante 
chella nenna aje da ire a truvà”

Attemporali spiriti.
Tuttora rupestri nell cuore
Volgar’ parla’ ma non pensa’
baciar insegna prima dalla mamma…

“Lu tamburellu miu veni di Roma 
Mannaggia a chi nun canta e chi nun sona….”


tragicamente “i romani” ci hanno imparato 
la tristeza meridionale.
eppure …


via..Von Far'de Nume...:)

Hai să ne iubim abrupt

Ca un munte cu o mare

Eu sunt vers şi tu eşti cânt

Fă-mi prin ochii tăi cărare

Hai să ne iubim cuminte

Ca un sfânt cu un păcat

Eu sunt ruga  ,tu altarul

Din nesomnul meu fă-ţi pat

Hai să ne iubim divin

Precum zeii cu pământul

Eu mormânt, tu nemurire

Din tăcere dă-mi cuvântul

Hai să ne iubim albastru

Ca un cer căzut în ape

Eu privire şi tu astru

Lasă Lumea să se-adape

Hai să ne iubim iubind

Fiecare ce iubeşte

Eu iubind si tu iubind

Dor ce dorul ni-l hrăneşte

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Din frunză, tacerea îşi face vioară

Din lut vesnicia ne strigă pe nume

Nimic n-o să moară

La margini de Lume

Totul se naşte

La marginea lumii

In ceruri ,cu sămânţă de piatră ,

Aruncă păgânii

Pe pământ ,cu seminţe de stea,

Plâng nebunii

Totul se naşte

La marginea Lumii

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Din clipă în clipă urcăm

Pe veşnica scară

Pământul tăcut,

Mormintele-n cer ni le cară

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Nimic n-o să fie

Nimic n-o să moară

Nimicul întreg va rămâne

Nimic n-o să doară

De ce iubim bărbaţii

( poem sticlos )

Pentru că există.

Pentru că Dumnezeu, tata , Alain Delon si 90% din prietenii de Facebook

Sunt bărbaţi.

Pentru că ei mă fac să mă simt frumoasă, deşteaptă, si de-Vreme a-Casă

Fie prin comparaţie, fie prin abstractizare, dar de cele mai multe ori din pură întâmplare.

Pentru că preferă să fie misogini, decât homosexuali , neputând face două lucruri deodată.

Pentru că singura unitate de măsură a bărbăţiei este una neconvenţională şi prea la îndemâna lor.

Pentru că au descoperit adevăruri general valabile cum ar fi „teiubescul” şi „miedorul” .

Pentru că ei cred că veşnicia s-a născut între preludiu şi orgasm.

Pentru că îmi arată stelele şi Luna chiar sub picioarele mele ...

Pentru că unde pune mâna un bărbat, se vede cu ochiul închis.

Pentru că, indubitabil, semăn cu mama lor.

Pentru că nimic din ceea ce este bărbătesc nu mi-e străin...

Pentru că ei atârna mai greu în balanţă şi astfel îi pot privi de sus.

Pentru că îngerii nu au sex.

Pentru că sunt femeie.

Şi chiar dacă n-aş fi, tot pe ei i-aş iubi.

Rest

Ce-a mai rămas din pasări după zbor?

Din munte,ce-a rămas după urcare?

Ce-a mai rămas din mare, după ţărm?

O aripă, un pas, un val, o zare…

Ce-a mai rămas din mine după zbor?

Din mine , ce-a rămas după urcare?

Ce rest în urmă las după un ţărm?

O pasăre , un munte sau o mare….

Ce mai rămâne dacă dintr-un om

O viaţă scazi, o moarte ori o clipă?

Rămâne totul şi nimicul tot ,

O veşnicie întreagă de risipă..

Jumătate acasă, jumătate pe drum

Jumătate sunt flacără, jumătate sunt scrum

Jumătate icoană, jumătate păcat

Spre tine când vin, jumătate-am plecat

Jumătate de palmă, jumătate de-aripă

Sunt veşnic jumate , jumătate sunt clipă

Jumătate sunt tot şi jumate nimic

Jumătate eu tac atunci când te strig

Jumătate sunt cer, jumătate pământ

Eu sunt jumătate, jumătate nu sunt

O jumate de cheie si alta zăvor

De te văd jumătate, de tot îmi e dor

Jumătate eu cred, jumătate-nţeleg

Jumătate-ţi spun da , jumătate te neg

Jumătate jumate, jumătate întreg

Lânga tine când stau  ,jumătate-s perfect

Poţi să te-mbeţi cu apă plată, cu soare-n ochi,

Cu gust de portocale

Lingând zăpezile de altă dată

Ce se preling  pe buze de pahare

Oricum, când te trezesti, Jack habar n-are…

Poţi să te-mbeţi de sete ori de foame

De dor, de draci, de îngeri ori de oameni

De şoapte, de tăceri, de vorba ce te duce

Oricum , când te trezeşti, Ovidiu  nu va plânge…

Poti sa te-mbeţi de treaz

Oricum , când te trezeşti

Vei fi cu mult mai beat..

Prefer orbii fiindcă doar ei ţin ochii deschişi

Şi în toiul nopţii, îşi înfig unghiile în lumina-fetiş

Eu îi trec strada , îi trec răsăritul, veşnicia pe partea cealaltă

Ei  privesc rar în urmă ,

Eu mă fac nevăzută

Şi mă uită îndată

Apoi  îmi plac şi bărbaţii cu palmele aspre

Să-mi mîngâie pielea până departe,

În rănile caste,

Să-mi cioplească icoane-ntre coaste

Îmi plac si  barbarii frumoşi

Ce intră-n altare până la os dezbrăcaţi

Şi sfioşi

Şi zeii fugiţi din Olimp

Şi poeţii ce nu dorm vreodată

De teamă ca în vis să nu tacă

Şi menestrelii surzi atunci când cântă

Precum se-aşterne drumul sub zăpada mută

Însă , cum spuneam, prefer orbii

Aşa că, iubitule, deschide-ţi larg ochii

Să-ţi mănânce întunericul ,

Corbii...

Râu zbătând păstrăvi

in ochiul meu e apă

 neînotată