Hai să ne iubim abrupt

Ca un munte cu o mare

Eu sunt vers şi tu eşti cânt

Fă-mi prin ochii tăi cărare

Hai să ne iubim cuminte

Ca un sfânt cu un păcat

Eu sunt ruga  ,tu altarul

Din nesomnul meu fă-ţi pat

Hai să ne iubim divin

Precum zeii cu pământul

Eu mormânt, tu nemurire

Din tăcere dă-mi cuvântul

Hai să ne iubim albastru

Ca un cer căzut în ape

Eu privire şi tu astru

Lasă Lumea să se-adape

Hai să ne iubim iubind

Fiecare ce iubeşte

Eu iubind si tu iubind

Dor ce dorul ni-l hrăneşte

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Din frunză, tacerea îşi face vioară

Din lut vesnicia ne strigă pe nume

Nimic n-o să moară

La margini de Lume

Totul se naşte

La marginea lumii

In ceruri ,cu sămânţă de piatră ,

Aruncă păgânii

Pe pământ ,cu seminţe de stea,

Plâng nebunii

Totul se naşte

La marginea Lumii

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Din clipă în clipă urcăm

Pe veşnica scară

Pământul tăcut,

Mormintele-n cer ni le cară

La marginea lumii

Nimic n-o să moară

Nimic n-o să fie

Nimic n-o să moară

Nimicul întreg va rămâne

Nimic n-o să doară

De ce iubim bărbaţii

( poem sticlos )

Pentru că există.

Pentru că Dumnezeu, tata , Alain Delon si 90% din prietenii de Facebook

Sunt bărbaţi.

Pentru că ei mă fac să mă simt frumoasă, deşteaptă, si de-Vreme a-Casă

Fie prin comparaţie, fie prin abstractizare, dar de cele mai multe ori din pură întâmplare.

Pentru că preferă să fie misogini, decât homosexuali , neputând face două lucruri deodată.

Pentru că singura unitate de măsură a bărbăţiei este una neconvenţională şi prea la îndemâna lor.

Pentru că au descoperit adevăruri general valabile cum ar fi „teiubescul” şi „miedorul” .

Pentru că ei cred că veşnicia s-a născut între preludiu şi orgasm.

Pentru că îmi arată stelele şi Luna chiar sub picioarele mele ...

Pentru că unde pune mâna un bărbat, se vede cu ochiul închis.

Pentru că, indubitabil, semăn cu mama lor.

Pentru că nimic din ceea ce este bărbătesc nu mi-e străin...

Pentru că ei atârna mai greu în balanţă şi astfel îi pot privi de sus.

Pentru că îngerii nu au sex.

Pentru că sunt femeie.

Şi chiar dacă n-aş fi, tot pe ei i-aş iubi.

Rest

Ce-a mai rămas din pasări după zbor?

Din munte,ce-a rămas după urcare?

Ce-a mai rămas din mare, după ţărm?

O aripă, un pas, un val, o zare…

Ce-a mai rămas din mine după zbor?

Din mine , ce-a rămas după urcare?

Ce rest în urmă las după un ţărm?

O pasăre , un munte sau o mare….

Ce mai rămâne dacă dintr-un om

O viaţă scazi, o moarte ori o clipă?

Rămâne totul şi nimicul tot ,

O veşnicie întreagă de risipă..

Jumătate acasă, jumătate pe drum

Jumătate sunt flacără, jumătate sunt scrum

Jumătate icoană, jumătate păcat

Spre tine când vin, jumătate-am plecat

Jumătate de palmă, jumătate de-aripă

Sunt veşnic jumate , jumătate sunt clipă

Jumătate sunt tot şi jumate nimic

Jumătate eu tac atunci când te strig

Jumătate sunt cer, jumătate pământ

Eu sunt jumătate, jumătate nu sunt

O jumate de cheie si alta zăvor

De te văd jumătate, de tot îmi e dor

Jumătate eu cred, jumătate-nţeleg

Jumătate-ţi spun da , jumătate te neg

Jumătate jumate, jumătate întreg

Lânga tine când stau  ,jumătate-s perfect

Poţi să te-mbeţi cu apă plată, cu soare-n ochi,

Cu gust de portocale

Lingând zăpezile de altă dată

Ce se preling  pe buze de pahare

Oricum, când te trezesti, Jack habar n-are…

Poţi să te-mbeţi de sete ori de foame

De dor, de draci, de îngeri ori de oameni

De şoapte, de tăceri, de vorba ce te duce

Oricum , când te trezeşti, Ovidiu  nu va plânge…

Poti sa te-mbeţi de treaz

Oricum , când te trezeşti

Vei fi cu mult mai beat..

Prefer orbii fiindcă doar ei ţin ochii deschişi

Şi în toiul nopţii, îşi înfig unghiile în lumina-fetiş

Eu îi trec strada , îi trec răsăritul, veşnicia pe partea cealaltă

Ei  privesc rar în urmă ,

Eu mă fac nevăzută

Şi mă uită îndată

Apoi  îmi plac şi bărbaţii cu palmele aspre

Să-mi mîngâie pielea până departe,

În rănile caste,

Să-mi cioplească icoane-ntre coaste

Îmi plac si  barbarii frumoşi

Ce intră-n altare până la os dezbrăcaţi

Şi sfioşi

Şi zeii fugiţi din Olimp

Şi poeţii ce nu dorm vreodată

De teamă ca în vis să nu tacă

Şi menestrelii surzi atunci când cântă

Precum se-aşterne drumul sub zăpada mută

Însă , cum spuneam, prefer orbii

Aşa că, iubitule, deschide-ţi larg ochii

Să-ţi mănânce întunericul ,

Corbii...

Râu zbătând păstrăvi

in ochiul meu e apă

 neînotată

...

update

În fiecare zi

La amiază

Armăsarul cel negru

Nechează

Mai negru nechează

Decât umbra sângelui meu

Pe  sângele umbrei tale

Închegate

Eu îi pup copita

Din faţă, din spate

Norocul,

Potcoava

Călatorită

Departe…

El  mă plezneşte

Fix în creştetul dorinţei,

În moalele gândului,

În  albuşul putinţei…

Aşa că, musai să vii

Să-i pustiim tropotele

De drumuri pustii

Să mi-l înhami

În loc de coastă

Să  mă  plimbe în cercuri

De inimă-albastră

Să mi-l înhami

În loc de ochi

Să-mi descânte lumina

De deochi

Aşa că nu mai sta

Nu mai sta

Cu armăsarul cel negru

Veşmânt pe umbra ta…

Aşteptarea-i o odaie cu pereţii subţiri

Ca o piele nevăzută de soare

Prin care poţi să auzi ,

Striviţi de  trenuri

Doar paşii de plecare

Aşteptarea e o odaie cu  pereţii vii

În care stai golit de depărtare

Şi-i  înfăşori venirii

Picioarele în altă şi altă plecare

“Nu vreau să mai vii!”

Strigi din odaie, dar trenul îţi taie cuvântul in două

Te trezeşti din tăcere

Ca dintr-o ninsoare

Şi vezi că nu aştepţi,

Eşti aşteptare.

Iar daca plângi,

 Nu-seamnă că te doare

Ci plâns ai devenit

Ce râde –atunci când moare…

Mai frumoasă

Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu .....

„Apă de ploaie”...

Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât...

Poezie

Iubiri

Neiubire

Mai frumoasă

Dor

Dar din dar

Irish rain or irish pub..

Alhambra..roşu stropit

Lipscani...erotismul clipei

Tăcere

Singuratate imperfectă

Mai frumoasă

Mereu iubită...

Niciodata insă

Coafura rezistă

Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,

Aceeaşi Diferită

Mai frumoasă

Sunt ...şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi

La mulţi ani muritori, draga mea Lume!

La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu...

Nimic din ce ştiam , pe nume nu mă ştie

Mă strigă depărtarea

De-aici ,de lânga mine

Mi-au spus că ce nu văd,

Nu are nume

Dar eu le-am strigat cu numele meu

Până ce pasarea mi-a spus pasăre

Până ce piatra mi-a spus piatră

Şi tu mi-ai spus tu

Iar Dumnezeu  mi-a spus eu…

Poftesc la zăpezi

să-mi ascundă zâmbetul de durere

La sfinte cuvinte poftesc,

Să-mi tacă pelinul din grai,

Să-mi dea miere

La îngeri poftesc,

să-mi cearnă visul de-al nopţii noroi

La bocanci calzi si moi

Să-ncalţe paşii vechi cu drumuri noi…

Poftesc la mere coapte-n Cer,

La abur de ger fiert cu piper

La colinde-mpănate cu Ler

şi-agăţate de grindă

Poftesc să-i fiu copilului ce -i sunt copil,

Oglindă....

Eu nu voi fi murit

Lipsesc pentru o clipă

Fiindu-i unui înger

Risipa  din aripă

Eu nu voi fi plecat

Lipsesc o veşnicie

Fiind cuvântului

Tăcere vie

Eu nu voi fi ajuns

Doar umbra poarta  vina

Că-n talpa-mi   spartă

Ploaia

A mântuit lumina...

Eu n-am ajuns, fiindcă n-am plecat

Şi n-am plecat fiindcă n-am murit

Iar   nemurind, mă caut neîncetat

Deşi ne-încetat  m-am  regăsit...

Eşti cerul care macină al ploii cenuşiu

Sunt ploaia care spală al stelelor pustiu

În zori eşti doar un înger ce fuge din păcat

În zori sunt doar nalucă de timp neîntâmplat

Şi-atunci străine haine m-alungă printre oameni

Din cerul fără îngeri doar ploile mă plâng

În ochiul meu deşertul îmbrăţişează marea

Pe ţărmurile tale valuri adanci mă strâng

Când ploile se vor întoarce-n cer

Şi vorbele se vor întoarce în tăceri ,

Din umbra ta lumină am să rup

Şi umbrei care sunt găsi-voi trup

 În braţe,în priviri şi în amurg...

Eu  am un  deşert al meu

 o singurătate singură pe lume

 un loc neîntâmplat

 în care absenţa ta  mă strigă pe nume

 Tu ai o odaie albă

 Cu rasaritul intr-un  zid nezidit

 în fiece dimineaţă speli  lumina

 pătată adânc de asfinţit

Ne întâlnim  să izbucnim

din aceeaşi sămânţă de piatră

ori când lumea

ne dulce-apasă sub talpă ,

în aceeaşi rădăcină de iarbă

Ah, Iubirea! Iubirea! …

Iubirea mi-e margine

iar tu , nemarginirea…

Smooth Jazz on SKY.fm

 Ea mi-a aratat aerul  

 ce-i imbraca aproapele

 Ea a strigat cu limba de moarte

 sa-l sufoc in respirarea mea

 Ea era frumoasa si nerabdatoare

 Si  imi tivea  panzele  neincepute 

 Tesute cu dragoste intre coastele tatei

 Ea m-a daruit

 Mormantului  meu cu baldachin…

Din umbra lăuză a dimineţii,

Noi

îl dezleagă pe unu de doi...

Era toamna
Când moartea a strigat după mine
Sfâşiind aerul ţipam
De-mi alergau morţii prin vine
M-am aşezat cuminte la rândul ce şerpuia
Spre copac
Să prind lumea din urmă …
Unii, s-au ales cu merele
“Sta-le-ar în gât!”
Blestemau cei din spate
Ce-au apucat frunzele doar… despuiate
Ca o întrebare nevinovată,
am întins mâna după frunza uscată
Era ultima , dulce si coaptă ,
precum un cuvânt
părăsind poezia pentru o şoaptă
Visam că-i mângâiam adânc toamna zimţată
sângerându-mi apusul în palma cea dreaptă
” S-au terminat”,îmi spuse norocosul din faţă
“Ia copacul , şi pleacă!”
Şi dând ocol minunii
Am luat doar umbra lui ce ascunsese soarta Lumii…

cârligul mi-e ascuns

în ochiul tău ,

deopotrivă sunt

pescar si peşte

ascultă cum mă zbat

în pleoapa ta,

în lacul de lumină

ce orbirea-ţi primeneşte



cârligul mi-e ascuns

în ochiul tău

degeaba –ţi fluturi geana

prin mările-mi virgine

căci fără mine n-ai nici ţărm

şi nici înec cum se cuvine



te uiţi într-o oglindă

prin plasa cea cârpită

adâncul de sub tine-atârnă greu

şi numeri pân’ la unu

nisipul din clepsidră

si numeri pân’ la tot

mulţimile de eu…



cârligul mi-e ascuns

în ochiul tău…

mi-a crescut carne pe carnea ta
şi ochi peste pleoapele tale
uite cum mă doare să te nasc
iar si iar
să te înveşmântez din cap până-n picioare

braţele ţi le-am pierdut pe drum
le-au găsit nişte orbi
suferinzi de picioare
şi-au călcat aerul pe urmele-ţi mute
din îmbrătişare în îmbrăţişare

te-aş striga pe numele meu
dacă-ai fi vreun cuvânt oarecare
ţi-aş spune vino, vino la mine
dacă-aş şti să rostesc vreo plecare
dar eu pot doar să fiu
uite, să fiu ,cum mă doare...
iar si iar
să te înveşmântez din cap până -n picioare

ne căutam...

două stânci visându-se statui

in aşternuturi de piatră ne domoleam umbra

in daltă,

la marginea omului

măcinam gândul pana la os,

tăcerile ne-mbratişau frumos,

cu buzele săpam in cuvinte

genuni între noi şi morminte...

pofteam la paşii lumii

calcând pe hotarul minunii

***

ne-am trezit in acea dimineaţă

că ne spuneam"te iubesc",

că vinul iscariot

ne dezlegase de nimic si de tot,

ne-am trezit fiindu-ne al pietrei rod...

Iubite, ce să fac cu-atâta frunză
prinsă de mine?
Îmi spui că sunt frumoasă
Şi-mi vânturi viul verde
prin ochii tăi
fără ruşine…
Tu, orb cu mâna –ntinsă
cătând lumini căprui
îmi mângâi lung, cu orbita,
vocalele-amărui...
Pe marginea-mi de humă
îmi taci a lună plină
şi-mi zvîrcoleşti nesomnul
umplându-l de lumină
Şi-adânc in carnea toamnei
mustind ca un păcat
mă desluşeşti femeie
din lemn încercănat…

vreau o rochie albă


să intru în ea ca într-o mânăstire


să-mi spovedesc sângele


de viul nears


să mă curăţ de-atâta curat


vreau


să intru în ea ca într-un bordel


să-mi vând liniştea sânilor


pe un singur păcat


vreau să intru în ea


ca într-un mormânt


pustiit de-atâta înălţare,


de-atâţia morţi


ce-şi traiesc visul ,


sa intru ca într-o rană


în care durerea e leac


care doare


vreau o rochie albă,


firesc de albă,


prin care iubitul


să-mi cearnă moartea


vesnic…

Pe strazile PA-ului cu Calin ...si cu Leo ,cea cu umbrela cu pisici


Strada Casandra




cu mersul acesta felin

înveleşte trotuarul ..

divin

Casandra ia fiecare picătură

asupra ei

ca pe-o vină

o trece prin orbită

şi îşi udă lumina

pe pielea însetată

îi curge -n şiroaie aprinse

rochia -nflorată

pe gleznă îi cliopocesc melci

îndrăznind la genunchi

casandra e udă până-n rărunchi

într-o neruşinare torenţială

Casandra păşeşte pe strada plină,

goală…

nicio umbrelă

n-ar putea să-i ascundă

de ploaie

setea rebelă…


Ii provoc la joaca pe Aldea , Cella si nu mai stiu cine
...

Veniţi de-mi luati carnea de pe oase

Cerşesc dezbrăcare…

Veniţi de-mi luaţi visul de sub cap

Cerşesc nedormire

Cuvântul de la gură

Veniţi de-mi luaţi

Cerşesc ne-linişte

Dezveliţi-mi dinţii de zâmbet

Lacrimă cerşesc

Scobiţi orbita mea de lumină

Cerşesc uitare

Veniţi de luaţi din mine

Palma asta întinsă

Poftind cerşire…

Veniţi de vă luaţi

Pe voi...