Eşti cerul care macină al ploii cenuşiu
Sunt ploaia care spală al stelelor pustiu
În zori eşti doar un înger ce fuge din păcat
În zori sunt doar nalucă de timp neîntâmplat
Şi-atunci străine haine m-alungă printre oameni
Din cerul fără îngeri doar ploile mă plâng
În ochiul meu deşertul îmbrăţişează marea
Pe ţărmurile tale valuri adanci mă strâng
Când ploile se vor întoarce-n cer
Şi vorbele se vor întoarce în tăceri ,
Din umbra ta lumină am să rup
Şi umbrei care sunt găsi-voi trup
În braţe,în priviri şi în amurg...
