Coboara-ti buza vinovata

    Pe buza mea  asprita de pacat

    Nu-i un sarut,iubite,

    E naluca timpului neintamplat…

 

  Dezmiarda-mi umed

   Sorii din cai lactee  amarui

   Nu-i un sarut,iubite,

   E nevisatul vis hai hui…

 

 Asculta-mi pantecul-vioara

   Vibrand tacut prin stelelele galbui…

    Nu-i muzica,iubite,

 Ci urletul semintei nimanui…

    

     Apoi vei cotropi naluca

     Si nesatul de-atat nimic

     Cuvintele-ti vei plange, tutuniu:

     Nu-i dragoste,iubito,

     E doar ceasul

     Ce macina al pietrei cenusiu…

 

   

   

Plânge în mine moartea

De-atâta zâmbet, printre ploi ucisa

Si   între buzele-mi indorurate

Reci fâlfâiri de scrum  strabat

Oglinda ochiului,nescrisa…

Plânge în mine moartea

De-atâta dor ce-mi arde carnea

Si între buzele-i întredeschise

Suflarea –i vaiet  incrustat

Pe gândul sângerând de oarbe vise

Plânge în mine moartea

Cu lacrimi, dulci otravuri colorate,

Si între buzele-i însiropate

Secundele firave se strecoara

Spre orologiul mut  zvâcnind a seara…         

Zadarnic nor... ne-adapa

Cu stele cazatoare...

Plânge în mine moartea

Caci viata … dulce doare…

palmele tale...

 pasi framântând mângâieri

 ochi ce-mi alunga ziua de ieri

 buze gustând al lutului puls

 pâinea si vinul din al orelor fus

 dulce si-amar umpland al iubirii pahar

 nari ce-mi adulmeca-al sângelui drum

 aripi ce-mprastie al dorului scrum

 pântec în care-mi închin

 samânta luminii nascânde

 de dulce destin...

Sunt Umbra doar de tine stiuta ,

crescuta sub aripa-ti amara si muta 

Os descarnat din coasta straveche

mirosind dulce-a pamant si cucuta

Sunt dor si durere gemand nicaieri si oriunde 

Clepsidra ce-si macina alene nisipuri curgande

Tacerea pietrei ce ecoul secundei eterne ascunde

Sunt stanca cu orbite uscate,uitate,urlande

Ce-ti spinteca timpul in ceasuri plapande…

Sunt aici, nicaieri si oriunde

                                                 

                                                          ...printre dor si secunde...

Zidesc secunde albe fir cu fir,

Culese  înainte de-a-nflori

Si le agat tacut de –al gândului zefir

Cuvânt cu chipul tau spre a cladi… 

Cu aspra-mi palma mângâieri astern

Pe ochiu-ti mut si glasul sfârtecat

Din trupul –carne pofte mi se cern

Si-ascund în pântec ierburi care ard…

Te-nalti sticlos si clar în jurul meu

Ma strângi între tacerile –ti urlande

Astept sa-mi smulgi si ultimul pacat

Esti zid adânc cladit la mine-n sânge…

...si...

 Oachesa si sprâncenata , purtând cosul de nuiele captusit cu chipul ziarisit al fetei de la pagina 5,  Marita calca tantos prin Cismigiu , mintind pe toata lumea ca primavara i-a umplut cosul de ghiocei… Legati cu ata alba de papiota  îsi leagana petalele cretate  în ritmul soldurilor  primitoare ale Maritei…

     Îmi plimb plictiseala în Cismigiul chipes, prefacându-ma ca nu-i observ camasa roasa si usor umbrita la guler…Am de vazut multe altele…cum ar fi lipsa ploii…ca de zapada a ramas doar dorul…înghetat în câtiva turturi , care mai de care mai viril …

    Si cum plictiseala se facea ca n-o vede pe Marita cu ai ei ghiocei…m-am scotocit în buzunar si mi-am cumparat o legatura de primavara…uite-asa…dulce minciuna printre minciuni…Mi-am afundat nasul adânc , ba mint…i-am cuprins cu buzele si i-am gustat  cu patima primului sarut  dintre ploaie si soare …Da…i-am  muscat de petale, am gustat seva primaverii , fiindu-i amanta  si calau…

     Si nu m-am oprit decât când o picatura fierbinte  a  botezat înca o primavara din viata mea…mult prea devreme...

PS...fara petale  

Ce iubesti tu?

Drumul ninsorii spre pasii mei

necuminti

sarutând urme de sfinti…

Ce iubesc eu?

Rostirea zborului din cerul tau

Aripi

urlad înaltimea muntelui greu…

Cine sunt eu?

Ploaia fecunda, 

Naluca lunii

Din urletul lupilor

Nascând

Nerostire plapânda…

Cine esti tu?

Pelin–intomnat ,

Dulcele vinului ,

Samânta destinului,

Înger poftind la pacat… 

Cum îmi esti tu?

Piatra taioasa si aspra

Cioplindu-mi blând 

icoane pe talpa…

Cum îti sunt eu?

Rana pulsanda adânc sarutata

Pe sufletul-sange 

Ce murirea-si adasta…

Мой ласковый и нежный зверь

Adâncul munte pasii mi-i înalta

Si-i dulce rug tamaie-mprastiind

Sunt oarba ,Doamne, pasii mi-i învata

Sa nu strivesc sub cearcane priviri…

Si umple-mi cu taceri pocalul 

Dezleaga-le cu aspru glas de vin

În limba cea uitata si de taina

Doar nerostirile mi se cuvin…

Durând durere dorul nu mai doare

Da-mi Doamne umbra aripii de-argint

Sa-mi scriu povestea muritoare 

Cu rosul pulsului zvâcnind…

Iei doi ochi  ,

 îi amesteci în nisipul curgator 

si-i transformi în privire

Iei doua buze,

 le fereci cu degetul aratator înmuiat în ploaie…

si-ti vor fi izvor de povesti 

Iei doua mâini  ,

le saruti linia vietii  si le impreuni intru ruga…

Iei o iubire  ,

 îi pui aripi de înger si-o lasi sa ninga la ferestre înalte

cenusa ce naste stejari…

Caut strada ingusta batuta-n piatra grrrrri-sticlos , cu panta lina si biserica pe dreapta, cu pictor barbos ,musai cu pipa...si palarie...sa-mi prinda dintr-o privire zambetul pe panza lui, si de e destul de nebun...chiar veselia sfarcului stang...
Cu cafenea pe colt unde un poet nebun sa-mi citeasca in zat poezii de amor ,preludiul vinului din mansarda plina cu carti si nuduri tolanite, adumbrind peretii tutunii .
Neaparat in Paris...n'est ce pas?

pictor fara de penel

pictor fara de culori

pictor fara de privire

pictor fara de mâini

lasând dâre de cuvinte

pe pânza virgina

cu gust de nud …

Rainer Maria Rilke- Der Panther

 Sa ne-aşezam…

Tacerea-i pregatita indelung…

La lumina ochiului acvilin vom cina.

Nerostiri amarui

 umplute cu rom vom fuma.

Bem rosul

secundelor netrecute.

Mangaiem  carnii

gandurile crude .

Gustam

Nectar de fructe

De pacat.

Ma iarta

ca te-am pastrat

cocon de inger

nascător de aripa,

Un unu în plus

Iubirii de-o clipa…

 

-Esti dulce si nebun, gemeau buzele –petale uscate de nesarut

- Hai,apleaca-te peste margine…si lasa-ma sa-ti fiu iubit!

Ganduri-pelin buza paharului a povestit...

-Esti greu de cupris in cuvant , aspru –slefuit cu miros de pamant.

Iubindu-te picatura cu picatura ,pana la fund

Imi traiesc muzica sangelui si dansul tau lunecand rosu -arzand

In deget,in pantec si-n gand….

-Hai, soarbe ce va fi ramas…

ora 12 pe-un ceas...

Nimicul urla sticlos 

Taie aerul ce ne-a privit betia pulsului

Ninge rosu,cu boabe de struguri intru mustul nascator de destin

Eu sange,tu vin…picaturi fecunde in paharul preaplin…

N-am sa vorbesc despre Eminescu asa cum n-am putut niciodata sa recit vreo poezie in auzul lumii. La scoala ,cand trebuia s-o fac, cuvintele ma sufocau si parca fiecare sunet mi se infigea in gat ,paralizandu-ma.Astfel, maltratata ,vocea mea lua niste tonalitati anapoda horcaind parca vers cu vers spre disperarea auditoriului...Sau cel putin asa simteam eu ca se intampla.
Aproape ca fugeam spre casa si, in camera mea, versurile imi infloreau pe buze ...le imblanzeam privindu-le lumina in ochii cafenii iviti in oglinda, sau in dulceata cearcanului copilaresc, sau in boabele de ploaie ce-mi inmulteau chipul ...
Ani si ani de spuneri singuratice, de spuneri in gand ...Apoi de ascultat...pe buze tutunii versuri si versuri si versuri...ODA IN METRU ANTIC

Ambasadoarea întreaba: Câte frici ai,Anco?
Anca raspunde: Doi cai …

Frica fricii cea mai mare…ca n-am destule picioare
S-alerg prin lume calare.
Frica fricii mijlocie ,de baston si palarie.
Frica fricii cea mai mica , sa ma fi nascut pisica
Si sa n-am de moarte frica, opt vieti si-nca una mica…
Acum stiti de ce mi-e frica?

Am sa dau leapsa asta doar fetelor ( ca despre curajul barbatilor suntem pe deplin edificate ...n-est pas?): Maria, Shob , Mirey...ce "frici" aveti?

Dintr-un fulg ,de-o sa-l atingi,
Or sa-ti creasca aripi mici,
Or sa-ti pice lacrimi dulci
De la patru turturi lungi
Pe obrajii mere-dulci...

Din doi fulgi. daca ai vrea ,
Aripi mari ti-ai tricota
Cu undrele din Undrea
Si cu fire de povesti
Despre bucle ingeresti.

Peste neaua ninsa-n joaca
Mainile vor trece roata
Ochii -n cer s-or oglindi,
Cu mirare s-or opri:
Doamne-s ingeri ori copii?

Anna...femeie ce se daruia privirilor cu-atata pofta si nebunie,incat nici macar acei ochi mariti de placere nu mai stiau sexul purtatorului...Priveai si-o vedeai pe Eva,priveai si simteai miros de mar...apoi de mar copt...apoi de scortisoara...apoi...
Apoi descopereai in gandul ei ritmuri metalice, neimblanzite,sfredelind linistea si izbucnind taios de inteligent ,implinindu-i frumusetea.
Anna ,cu doi "n" , cu doi "a" ... 2-ul perfect...ridicat de Dumnezeu la patrat.

Anna ...statea intinsa in cabinetul medicului, unul din sirul celor care au incercat sa afle de ce rau e atinsa. Si-si povestea durerile ingrozitoare si refuzul corpului sau de a mai primi hrana. Medicul o privea,ii gandea durerea,ii poftea durerea...Si s-a decis...Anna trebuia sa faca injectii in pantece...injectiile cele mai chinuitoare si inutile ,ce pentru cateva minute faceau ca gandul ei sa ramana impietrit...uitand de tot....

Iar pe pantecul Annei,dupa fiecare durere ,inflorea cate un sarut tamaduitor,de la cel ce-a alungat durerea prin durere...
Da, Anna...

Ba...la...Da

Voi, ce-ati baut din mine vin
Si buze-ati supt cu gust mieriu
Mai grasi,mai slabi,pletosi sau chei
(merci ,VILLON..îmi dai idei!)
Ce v-ati târât ca melcii pe carnea ierbii
Urcând încet si lipicios spre chipul meu
(dit moi,Villon!) ................frumos...
Voi ce-ati iubit? carne sau os?
Voi ce-ati vazut? verde? caprui?
Voi ce-ati crezut cu gând hai hui?
Ca nu stiu cine mi-s? Ca-mi cresc aripile în vis?
Voi ,îmbracati la fel si Anonimi... ca un cuier
De fag,de tei, de care vrei...
(asa Villon,arde-i cu-ardei)
Voi,într-o zi veti întreba:
Iubita mea,vrei zatul din cafea?
Evidentement...pe-altcineva...
In timp ce zboru-mi voi zbura,
Gasindu-ma in mintea mea...


(Basta, Villon,cu rima ta)
Bauram cam muuult vin..n'est pas?

...

De-atingi ingerul pe-o aripa
Cat un cuvant sau un zbor,
Mmmm..pe degete ai miere de inger
Si-i stii toate limbile pamantului
Si facerea lumii, si rodnicia desertului batran,
Afli durerea facerii si Mantuirea
Te uiti in ochii Domnului...prin omul Lui...
Le gusti culoarea pamantie si le simti iubirea.

De-atingi ingerul pe-o aripa,
Marginea lumii fi-va mai mica...

poezie
poezie
poezie



Emil Brumaru

Cuvintele albe inflorind carnea tacuta a buzelor mele,
Zapezi asternute pe cearcane grele…
Cuvintele rosii zacand in pacat pe buzele-mere
Saruturi rupand pelinul de miere…
Cuvintele negre strivite de lacate crude si grele
Zabrele, Tacere,Durere…

Hai sa ne jucam... de-a ploaia
Sa fugim din nori atingand aceeasi umbrela,
Sa clipocim de placere cand umezim acelasi parc,
Sa ne uscam de dor de nor...


Hai sa ne jucam...de-a ninsoarea
Sa picam din cer atingandu-ne ca din intamplare
Sa calcam apasat in noroi,lasandu-ne pasii albi in urma
Sa ne topim in maini fierbinti si nerabdatoare
Sa fim fluturi,sa fim picuri,sa fim ingeri...

Hai sa ne jucam,jocuri moi ...de umbre,in doi...

Te colind...
Lerui ler...dor de dor cer din Cer...
Caise..da-mi fara sa-ti cer...
Aroma da-mi in trup, fierbinte,
Esente fine si pulsande,
Sarutul numerelor multe
Din cifre mute-rasunande...
Lerui ler
Iubirea ta o cer,
Lumina ta o cer,
Cer Cer cu ingeri
Buzele sa-mi sangeri...
Cer Cer cu stele
Si-aripi pana la ele...
Lerui ler...scortisoara si piper...

Se strange apa picatura cu picatura
Se umezeste cu vorbe aromate
Se fierbe la temperatura sangelui femeiesc
Se-acopera pan'ce aroma patrunde lichidul adanc
Se soarbe de pe buza de jos intru nerabdarea papilelor
Se schimba impresii printr-un sarut tutuniu...

Decembrie ,gri precum trotuarele poleite cu praf urban. Pana si ceata a disparut,satula sa fardeze peisajul bucurestean si sa-i ascunda cu maiestrie eczemele... .
Decembrie...picaturile virgine inseteaza aerul imbacsit ,asteptand muscatura gerului cu buzele intredeschise.
Decembrie ...balci cu sarmale si porci hartaniti,Mos Craciun cu plural de cauciuc ieftin mimand bucuria de a imparti daruri.
Decembrie...secundarul speriat de artificii si ranjete cretine ne impinge in noul an,duhnind a sampanie si tutun...
Decembrie ...greu ca o stanca,nefiresc ca o umbra, necesar ca ianuarie.

10,9,8,7,6,5,4,3,2,1....decesul a survenit la orele12:00 in urma trecerii timpului...2008 in nefiinta...

Aranjase gresit piesele..Picioarele lungi ,cu glezne subtiri asemenea cailor de rasa si genunchi delicati,imbracati in piele...naturala ,porneau gratioase din umerii ridicati a nestiinta...Bratele crescusera firave din soldurile primitoare, prevestind neputinta pasului...Capul...cel mai greu de gasit...Doar buzele cersind ploaie si clipocind cuvinte il timiteau la piesa potrivita...Da ,aici trebuie sa fie capul...Nu se vad gandurile,poate sunt intr-o alta piesa ,ratacita pe covor...Privirea -i doar aroma de scortisoara, privire prelunga,urmarind parca zborul vulturilor,privire amara ,incercanand apusul. E gata...Jocul s-a terminat...imaginea nepasarii si grabei se sudeaza nefiresc...Doua brate mangaie drumul ce-mi doreste pasii...Iar in locul imbratisarii...o strangere adanca,o chemare la seva cea dintai...Doar ochii, nealbastri ,neverzi pot urmari zborul, poftind la rosul vinului ascuns atat de bine in cuvinte.

"E randul tau! Amesteca piesele! Asa..."
Aduna-teaduna-teaduna-teaduna-te.................

Umbli creanga(de brad musai)de sute de ani...incaltat cu pantofii tatei..Da,da...i-am vazut eu...si stiu bine,doar aveam 6 ani!

Si ce m-ai suparat cand ai pitit in frigiderul Fram,stricat ,de pe holul mic, bunatatile alea fosnitoare!Chiar am crezut ca nu existi!

Hmmm...Treci pe langa casa mea...dar nu-mi deschizi usa,ca odinioara...gasesti ca am imbatranit, Mosule?Ca gerul nu ma mai imbujoreaza?

Crezi ca darurile alea tipatoare si perfecte ma impiedica sa vad cand imi iei zambetul si-l bagi in sac...? Cui il dai? Ii spui macar ca e al meu?

Si fii atent unde-mi lasi bomboanele cu rom...sa le gasesc pe masuta, stii tu...insotind vinul rosu,dulce si ferm, aducator de cuvinte ...

Ei...Mosule! Ambasadoarea(cea care invata fluturii sa zboare)m-a lepsuit...cica sa te fac de ras...Dar mai bine te pup pe mustata si-astept sa-mi citesti scrisorile cu dorinte din ultimii 10 ani...Da?

Ca sa nasca zambet
Ca sa nasca lacrimi
Ca sa nasca sarut
Ca sa nasca mangaiere
Ca sa nasca iubire
Ca sa nasca dor, uitare,iertare,trecere...
De ce-ti bate inima? De ce?

Am gura plina de pamantul de sub talpi
A fost de-ajuns sa-l gust...
Apoi l-am respirat,
L-am strans in trup,l-am mistuit ,
Piatra cu piatra,fir de nisip,
Lut,
Pantec de oase si samanta ,
Zid,
Ma -nalt pe muntele din mine
In zbor...salbatic- imblanzit.

Vis adanc
cu gust de vin rosu
2 sticle
care-i mai dulce?
buza de sus,buza de jos?
Vis adanc,
Visat in taina,
Visat in soapte,umbre de cuvinte
Adancind noapte de noapte
Ochi ....nealbastri,ochi neverzi
Cu care simti,si nu vezi...

O dimineta -fantezie...

Chopin - Fantasie Impromptu
Asculta mai multe audio Muzica »

Mirosul de iarna incepuse sa-mi gadile nasul,pe atunci carn,iar ochii-mi dansau ca boabele de cafea in prajitoarea din tabla facuta de tata .Dansau de nerabdare,scormonind cotloanele in cautarea "celor ascunse",cu miros de portocale,roscove si sosete noi de lana. Iar cautarile mele n-au fost in zadar...dimineta ,in luciul visiniu al ghetelor ,am vazut o fetita trista ce stia dinainte gustul portocalelor si roscovei...iar sosetele...sosetele erau prea mici pentru o asa inteleapta...

Ca un P.S....
Nasul meu nu mai e carn de mult,,,probabil ca de-aia mirosul portocalelor si al roscovei au ramas doar ...cuvinte. Cuvinte dulci,cuvinte catifelate,cuvinte daruri..cele mai de pret daruri,cuvintele...Si ca un facut, ochii mei, stiti voi,aia jucausi precum cafeaua prajita au privit buzele matca ...si-am aflat,CA UN DAR, ca "dincolo de cuvinte este OMUL"...

Dulapul are doua usi ,cateva zgarieturi(doar a fost si el copil candva),iar pe lateral,langa fereastra plina de plopi, scris cu acuarela rosie "Forever young".
Se lasa deschis greu ,nu-mi intinde vreun maner prietenos,ci doar o cheie(microfon de voci mici)intr-o orbita cojita de-atata clipire.Strang cheia in mana, si-n sunet de balamale patrund...Puloverul visiniu al mamei ma strange la pieptul lui umplandu-mi narile de dulce si dor. E fericit,nu-i singur in dulap! O cravata bleumarin cu buline vesele ii tine companie,alaturi de costumul inalt si prezentabil. Inchid ochii si parca sunt pe umerii tatei ,de unde lumea parea asa de mica si neinsemnata. Gata cu imbratisarile,sunt destul de mare,atat de mare incat costumul gri de absolvire vine turnat pe trupul curios si fierbinte de 18 ani. Da...aici as mai poposi cu ochii inchisi...forever young? ha ha...scartaie dulapul si m-arunca inapoi ,pedepsindu-mi indiscretia cu doua lacrimi amarui si repezi ce-mi clatesc ochii de amintiri...

Iesisem pe usa veche de esenta tare in varful picioarelor.
Nu ma intrebasem niciodata unde da misterioasa usa .Imi imaginam in fiecare noapte ca scartaitul ei ademenitor e o chemare . Noapte de noapte imi pregateam visul minutios,ca pe un preludiu al marii deschideri.Era scris in zatul cafelei de dimineata ca drumul meu sa treaca pe-acolo,prin usa ferecata. Dar nu oricum,ci pe furis,ca o parere, ca un fior de dor,ca un pas ratacit...Iar in ziua in care cafeaua a fost mai neagra si mai amara decat in oricare alta zi, a fost de-ajuns sa ma apropii si usa s-a deschis larg...Necunoscut, dulce, amar, zambet,lacrima ,mangaiere si....mireasma de cafea ce intra pe gaura cheii imbiandu-mi pasii spre inapoi...
Poveste fara sfarsit...Poveste fara sfarsit?

Dragul meu, fericirea e atat de simplu de gasit! Fericirea e sub bandaje ,sub plasturi, sub coaja...Rabdare sa ai...sa desfasori,sa desfasori,sa desfasori....:)

Corp de carne de iubit
ochi de iad de pedepsit
buze coapte de poftit
sani nebuni de pipait
pantec ud de zamislit....Eva, cat e kilu' de mere?