pe-un fir de nimicatoată 

fă-mi din lemn de tei un somn
fă-mi un foişor din şoaptă
să-nviez şi să adorm
pe-un fir de nimicatoată
fă-mi un leagăn dintr-un gând
care şi-aşa umblă creanga
să ţi-l cumpăr , să ţi-l vând
pe-un fir de nimicatoată
fă-mi din lapte de cireş
roşu-amar cu frunze roată
şa şi tropot de cai verzi
pe-un fir de nimicatoată

nu mă doare nu mă doare
am în ochi un ciob de soare

murga pământului

iată un punct de vedere blând

mi-am zis de cu seară

privind cum murga pământului

clipea des de la mine din vis

în ochiul Lunii, rotund

ce paradis al nedormirii

creştea  sub copita ei!

ce tihnă îmi găseam

prin coama ei mirosind a o mie şi una de femei!

dar fără frâu e noaptea asta

dar fără şa e bezna virală

trece-mă de râul ăsta adânc

ce poate să doară!

paşte toată lumina din steaua polară!

 iată un punct de vedere blând

mi-am zis

privind murga-n gând

în timp ce roua dimineţii

se-nşeua  pe pământ

Şi perle şi mărgele

 

Cad  ţopăind şi perle şi mărgele

Din cercuri deşirate pe-ndelete

Roase de vreme şi durere

Se-ascund  prin vechi cotloane

Printre stele

Ce acum gătesc alt cer

Sub  duşumele

Arunc cu perle şi mărgele-n Lună

Şi –asmut lumina să m-ajungă

Şi numai umbra mea nebună

Le-adună  deopotrivă-n mâna stângă

În cuiul palmei tandru le atarnă

Şi le înşiră –n cecuri de minciună

În jurul meu tăcute ziduri cresc

Şi-n linişte, alte minuni mă-ncercuiesc