ah,
iubire, pară coaptă
cum
te muţi din poartă-n poartă
şi-ntomnezi
la mine-n soartă?
cum
se-ascunde blidu-n lut
şi
liniştea în cuvânt
cum
curg stelele-n pământ
din
amarul mărilor
plâns
din sinea norilor
ah
,iubire ,pară coaptă
cum
te muţi din soartă-n soartă
şi-nvârţi
dorurile grele
ca
veşmintele pe iele?
cum
se-aştern valuri pe apă
şi
nu ştii de vin sau pleacă
cum
muşti dintr-o pară coaptă
ce
hrăneşte lumea toată
om , iubire, fără poartă..
