Plec

să-mi desfăşor evaziv

pielea

pe nisipul abraziv

să -mi umezesc glezna

rotula şi sfârcul

pe post de geamandură,

năucul...

să fac scufundări

printre peşti

şi meduze

să-mi povestesc marea

cu sarea-ntre buze

plec să-mi hrănesc talpa cu drum

şi marea s-o fumez până la scrum

plec fără ziua de ieri

doar cu azi într-o geantă

printre farduri, cuvinte si veri/...beri...

PS... :-*

mă privesc rareori în oglindă

şi în ochi alge de mare îmi cresc

se agaţă de cercan şi geană

şi talazuri umbrite -mi pornesc

zăvoare uitate de vreme

pe la porţi câte-o mână cerşesc

dar din palmele sterpe şi aspre

doar gratii de fier înfloresc

şi gemându-şi în şoaptă rugina

răstignesc dimineţi ce s-au dus

cu sânge pictează lumina

din ochiul amurgului, smuls...

doar o ploaie de vară lipseşte

de pasi singuri să spele pământul

răcorind "teiubescul” sălbatic

şi săpându-i în mine mormântul...

arhanghel răzgândit...în om

păşeai domol printre icoane

bune miresme înfăşurând

pe drum între păcat , iertări şi rame ...

de straie ce plecări îţi prevesteau

se-anină strâmb pribegele icoane

miroşi a om ce altare a pictat

pentru Marii prelinse de prin rame...

în timp ce aripile în cer se suie

iar pe pământ vestirea a murit

cu palma dreaptă risipeşti tămâie

cu stânga , Tainei, aur-asfintit...

Câine negru rău mi-e dorul

şi-mi latră liniştea din casă

şi-mi face gard din colţul său

pe talpă rânjetul ghimpat mi-l lasă

Dar am să-i dau un os de piatră

să-şi rupă ochiu-n el poftind

şi-un lanţ de fier neîmblânzit

să-i cânte marşul fără umbră

în miezul verii la amiază

Mi-e doru- albastru de durere

mi-e câinele verde la fiere

mi-e gardul munte, gândul hău

mi-e ochiul alb de nevedere

şi sufletul negru dulău...

Dor şi doare...

casandra suferea de transparenţă

transpira des, din lipsă de prezență

deși părea o carie în trotuar

nimeni n-o ocolea,

treceau prin ea în drum spre bar

deseori i-au atins ficatul și splina

i-au mototolit umbra, siluindu-i lumina

casandra era grav transparentă

se vedea prin ea moartea

trăind în stare latentă…

casandra se intoarce;)

artistul

avea muze

cu sfârcuri şi buze

contau foarte putin

fiind muritoare

precum apusul

dintr-un pahar cu vin

din ele rămâneau

doar

urme zemoase de daltă

prin aşternuturi

de piatră…

ca să poată picta…

uneori

a inventat culori noi

amestecand cu limba

privirea de femeie

în noroi…

răstignind-o

pe pânza blajină

gemând

de-atâta lumina virgină….

artistul

avea muze,

ce-i sărutau focoase

mâinile lăuze…

armăsarul cel negru

îmi ocupă tot locul dintre coaste

tot aerul din plămâni

îmi e plămân

iar coastele îi sunt drum

nechează şi bate din picior

medicii numesc asta puls

bărbaţii numesc asta isterie

zeii cred că-i poezie

nu contează ce cred eu

poate nu cred

important e să-i dau armăsarului

să mă pască zilnic

precum un pericol

ştiu că sună al naibii de ridicol

cu urma asta de rimă

dar tocmai m-a-nghiontit

cu coama in splină …

Melcul

lingând cărnos iarba de sub talpă

Te face să crezi că poţi păşi pe apă

Iar tu calci pe melci

In timp ce ploaia îi asmute

Din ce in ce mai încet

Să-ti urce

Pe gleznă, pe genunchi, pe suflet…

Unii coboară sub talpa vie

Si ne mângâie morţii

Născatori de câmpie…

In rest, plouă, spălându-ne mormintele

Melcii sunt lipicioşi

Morţii curaţi şi frumoşi

Şi uzi până la os…

mi-e ochiul plin ochi de cafea

mi-e nara tutun fin sadea

prin spatele meu şuşotesc

două visuri ce mă fac

să roşesc…

trei stropi curg agale

pe-a cireşelor piele

plângându-le rujul

pe buzele mele...

în aer leşină miresme roz pal

iar norii imită un tropot de cal...

mi-e lene de vară

într-un hal făr' de hal...

http://www.petercallesen.com/

Cuvintele ,înghiţite

de web-găuri negre,

s-au refugiat  ca –ntr-un azil

în ochiul femeii mute

La rândul ei, femeia,

 

scăpată dintre ea si ea,

s-a mulat perfect pe umbra mea…

Rezultatul fu previzibil

precum peniţa într-un scris lizibil

pentru un orb…

Rezultatul fu jumătate femeie

şi jumătate cuvânt dintr-un vers şchiop…