E un lucru câştigat
Deunăzi am uitat cum să –i zic unei pietre
Ea a rămas lângă mine
Fiind
şi după ce-am trecut,
ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput…
Am o mulţime de arbori , de păsări, de zei
Fără de nume, toţi ai mei
Drept care rogu-te pe tine, oricine,
Taci în pietrele drumului
în arbori, în păsări şi-n zeii mei
Taci în copilul născut deodată cu mine
Fără straie,
Fără nume,
Făr’ de rău ori de bine
Orice lucru neîncăput în cuvânt
E un lucru câştigat
Deunăzi …te-am uitat…
10 .:
...
:">
....
>:d<
eu nu....
:)
Cum altfel?! Doar ma incapi in cuvinte...:)
( habar n-am de ce-mi dispar comentariile..:)) )
:-*
esti un om tare destept.
te admir
Fa si tu fontul mai mare... imi pipai retina prin sertare :)))
eu mereu am zis... cand o sa renuntam la cuvinte, il vom gasi pe Dzeu.
pup
@ Celestine , iti multumesc...si iti inteleg admiratia , eu fiind prima "victima" a adimratiei mele ;)
Cat despre font...pff.azi am fost la oftalmolog care, cu o crasa simplitate neasumata ,mi-a spus ca bat "departe-le" ...in schimb as avea ceva probleme de ne-vedere cu Aproapele...:)))
Toate cele bune...:)
modestia asta :))))
Ti-am raspuns pe blog.
E de bine...Celestine. Fie-ne sa ne fie..;)
Trimiteți un comentariu