deschide

// // 5 comments


l-am văzut pe omul fără sfârşit


cu straiul lung al absenţei


măturându-şi prea-albul umbrei


dinaintea ochilor


.


petrecându-şi lumina


în orbul exil al privirii


.


condamnându-şi privirea


la veşnica întoarcere


înapoia tăcutei orbiri



l-am văzut pe omul fără sfârşit


umplând infinitul de


fără mine


l-am văzut pe omul fără sfîrşit


intrând în casă


înaintea mea…



deschide,


deschide, iubitule!!!!


nenuntită


se lasă tăcerea-n cuvânt…


pe pragul


omului nesfârşit…


5 .:

Ulm Spineanu spunea...

Eeee , " postacilor " , câtă nedreptate să îl ignoraţi pe " omul fără sfârşit " ... Eu , mi-am cam luat-o , şi încă şed supărat , da' voi ce motive a-ţi avea să vă preumblaţi pe coclauri , şi să nu fiţi aici ? Halal prieteni !

Anca spunea...

Well...tocmai aici este popasul cel mai batatorit de prietenii mei...Auzi? Vezi? Maxima promisiune a tacerii...zornaie ca un vas cu vin spart pe buza degustatorului ...:)( e de bine..trust me!)
Si inca nu ti-ai luat-o...desi ti se va fi dat...asa ca sezi 'geaba suparat...;)

Ulm Spineanu spunea...

Ce-i spart ? vasul sau buza … căci gustul îi este sărat ( tu , buze dulci , ai ? ) . Tăceri care zuruie le-mpart într-o maximă proximitate cu cei care-mi bătătoresc sufletul . Aud şi văd neînţelesurile , fără a le schimba sensul căci mi-e drag a colecţiona non-răspunsuri . Eşti tu un secret ? sau eşti un vis al unui somn pe care nu l-am dormit încă …

Anca spunea...

sunt doar visul ...neincaput de vreo dormire...
sunt un om ...


iar dulcele meu incepe de unde lumea gusta amarul...

Ulm Spineanu spunea...

eşti doar visul
în căutarea căruia somnul
se-ntinde iscodind
umbre desperecheate

om , spui?
dar , te afli pe partea greşită a lumii ,
căci iată eu apun
când tu răsari

în forme cărora amărăciunea mea
nu îi va fi dat să le guste

… dulce păcat