Dor

// // 7 comments
Câine negru rău mi-e dorul
şi-mi latră liniştea din casă
şi-mi face gard din colţul său
pe talpă rânjetul ghimpat mi-l lasă

Dar am să-i dau un os de piatră
să-şi rupă ochiu-n el poftind
şi-un lanţ de fier neîmblânzit
să-i cânte marşul fără umbră
în miezul verii la amiază

Mi-e doru- albastru de durere
mi-e câinele verde la fiere
mi-e gardul munte, gândul hău
mi-e ochiul alb de nevedere
şi sufletul negru dulău...


7 .:

gabi spunea...

Dorul care nu iarta niciun centimetru din departare dar care apropie in acelasi timp.
Frumoase emotii !
Ca si autoarea lor :)

Anca Dionisie spunea...

O idee albastre...emotiile..;) dar da, frumoase si prielnice cuvantului...Multumesc, Gabi ...:)

Shob spunea...

exact ce simt... multumesc! ai exprimat asta mai bine decat as fi putut eu sa o fac.

Anca Dionisie spunea...

Shob- odata exprimat...e mai usor de dus...:)

Anne spunea...

Uneori dorul doar atat de rau..off

Anca Dionisie spunea...

@Anne- Dincolo de durere dorul poate inflori nebanuite stari...nebanuite cuvinte...nebanuite flori...:)
Bine-ai venit !

Minicoleta spunea...

din dor se nasc
atatea ne-vederi
si tot din dor
rasar dorite
re-vederi...

trecut,
citit,
plecat,

voi reveni,
:)